Arhiepiscopul Pimen, al Sucevei și Rădăuților a fost un călugăr în adevăratul sens al cuvântului, urmând Cuvântul lui Dumnezeu peste tot pe unde s-a perindat

Format între monahi adevărați, care și-au petrecut toată viața în mănăstiri, în post și rugăciune, IPS Pimen a fost și unul dintre mari duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul predicilor rostite, în timpul slujbelor religioase, IPS Pimen, asemenea altor înalți ierarhi cu greutate ai BOR, cum ar fi mitropolitul Bartolomeu Anania, de vrednică amintire, a rostit și o făcut și serie de recomandări, credincioșilor, care ar trebuit urmate de oricine vrea să facă o viață creștină, în adevăratul sens al cuvântului. Una dintre povețele adresa credincioșilor este una plină de înțeles: ”Trebuie să pătimim iertând celui care ne greșește, pentru că dacă nu este iertare nu este nici dragoste”.

1. Viața creștină înseamnă fericire chiar și în necazuri.

2. Ne trăim viața cu multe frământări și cu multe dureri, datorită păcatelor noastre și purtării de grijă a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă la el și prin necazuri și prin dureri, pentru că așa putem să ne înțelepțim, să înțelegem mai bine voia lui Dumnezeu care este sfințirea vieții noastre.

3. Să vedem ce e mai de preț, trupul sau sufletul. Să ne îngrijim, dar să nu ne îngrijorăm.

4. Ştefan cel Mare a biruit cu post, rugăciune şi Sfânta Cruce şi aşa vom birui şi noi dacă vom păstra credinţa strămoşească şi dragostea de neam şi de pământul nostru strămoşesc.

5. Dacă am primit vindecare de boală sau dacă am primit orice altă binecuvântare de la Dumnezeu, suntem datori să aducem o jertfă. Suntem datori să renunțăm la ceva pentru binele celui de lângă noi și mai ales pentru binele celui suferind. Aceasta este viața creștină: să ne jertfim pentru cei de lângă noi.

6. Cum unui pom i se dă formatul și buna creștere în pepinieră, așa și noi suntem educați în pepiniera duhovnicească, familia: mama și tata.

7. Trebuie să ne zidim sufletește unii pe alții prin această strădanie permanentă de a bine-plăcea lui Dumnezeu, de a înlătura gândurile cele rele, faptele rele, cuvintele nesocotite, de a nu ne răzbuna, de a ierta și a cerceta Sfânta Biserică, a respecta posturile și celelalte rânduieli bisericești. Toate sunt spre folosul nostru duhovnicesc.

8. Trebuie să pătimim iertând celui care ne greșește, pentru că dacă nu este iertare nu este nici dragoste.

9. Educația este un proces greu, un proces sfânt și sfințitor și nimic din ceea ce este bine nu putem face fără ajutorul lui Dumnezeu.

10. Dumnezeu ne dă tot ce ne trebuie, dar noi trebuie să contribuim cu ascultarea poruncii Sale și cu ceea ce stă în puterea voinței noastre.

11. Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca pentru Dumnezeu.

12. Cunoaștem multe despre viața lui Ștefan cel Mare, nu cunoaștem însă data nașterii, pentru că, în trăirea creștină, data cea mai importantă din viața unui om este data morții, pentru că atunci încheiem bilanțul faptelor noastre.

13. Unor copii, în fața unui manuscris: Vedeți, sunt rânduri drepte, litere frumoase, fără pată de cerneală. Și știți cu ce se scria atunci? Cu pană de gâscă, dar idei de aur. Astăzi mulți scriu cu peniță de aur, dar idei de gâscă.

14. Minusurile sunt foarte mari, pentru că trăim într-o epocă materialistă. Este o epocă pur materialistă, care urmărește informarea nu educarea. De aceea Biserica trebuie să se implice pentru înduhovnicirea lumii de astăzi și mai ales a tineretului. Și așa cum pomul mai întâi în pepinieră se formează, la fel și omul. Tânărul, copilul trebuie adus la Biserică pentru că aici se formează; învață cele ale vieții, învață să fie conștiincios.

15. Pentru asta am devenit preot. Să învăţ a muri în fiecare zi. Ne pregătim în fiecare zi de marea întâlnire cu El.