În 2018, am ratat Centenarul. Motivele se cunosc foarte bine și le-am expus în paginile ”Evenimentului Zilei”. Am crezut că anul următor, 2019, lucrurile se vor îndrepta. Chiar președintele României a anunțat că prelungește serbările Centenarului până în 2020.
Prin voință populară, România Mare a luat ființă pe 1 decembrie 1918, dar de jure, abia după semnarea Tratatului de la Trianon pe 4 iunie 1920. Tratatul stabilea frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.
El făcea parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920). Mai pe românește, pe 4 iunie 1920 s-a stabilit definitiv că Transilvania face parte din România.
Consecvent cercetărilor mele istorice, în urmă cu un an și jumătate am solicitat Arhivelor Militare Naționale să mă ajute în a descoperi acțiunile de provocare și infiltrare a bolșevicilor în sânul Armatei Române. Este de notoritate că după Revoluția din Octombrie sau Revoluția bolșevică din 1917 și haosul care a urmat, România a fost nevoită să ceară pace.
Soldații bolșevizați nu s-au limitat numai la a-și părăsi posturile de luptă, ba chiar au încercat să preia puterea în România. La Iași, asupra Familiei Regale a avut loc un atentat – despre care am scris în “Evenimentul Istoric”. Lucrurile astea nu au fost cercetate cu atenție niciodată. În perioada interbelică nu a fost timp, iar după a venit iureșul comunist.
Ca de obicei, Armata a fost exemplară, iar zilele trecute, după o muncă istovitoare, inimosul arhivar dr. Iulian Boțoghină de la Arhivelor Militare Naţionale Române, Depozitul Central de Arhivă Piteşti, ne-a remis – după un stăruitor periaj – 10.270 de documente. Proiectul a fost asumat de subsemnatul și dr. Silviu B. Moldovan, cercetători științifici ai Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române.
Am o întrebare retorică. Știu, poate e prostească...Ar urma o lungă muncă. Cercetare, editare, culegere, tipărire. Estimez că fără a avea nimic altceva de făcut, în doi, vrea 4-5 luni. Cine ar sponsoriza o asemenea lucrare enormă? Nu întreb de Stat, că el este inexistent. Mai interesează pe cineva România? Mai are rost să ne apucăm de treabă? Mai interesează pe cineva că pe 4 iunie 1920 apărea România Mare pe harta Europei?
Vă mai mirați că maghiarii publică tone de studii și vorbesc de zeci de ani de Trianon. Se mai ocupă cineva de țara acesta? Sau totul se reduce la viruși, măști, mici și dezbateri interminabile despre când vom pleca în vacanță după pandemia asta obositoare? Uităm de România și poate de aia nici nu o merităm!
Recomandările noastre
