O zi activă în care ai multe de făcut. De aceea nu pierde timpul, nu te lăsa atras în discuții cu persoane mediocre, care nu știu pe ce lume sunt. Totuși, încearcă să  fii elegant, politicos.

 

4 mai

 

Mihaela Runceanu ar fi împlinit 65 de ani. HOROSCOPUL LUI DOM' PROFESOR

Pe 4 mai s-au născut:  Audrey Hepburne, Bartolomeo Cristofori, Hosni Mubarak, El Cordobes, Lawrence Rawl, Mircea Basarab, Anghel Iordănescu, Alexandru Arşinel, Daniela Caraman Fota, Mihaela Runceanu.

 

În calendarul creştin-ortodox sunt Sfinţii: Valerian, Nichifor şi Pelaghia. Nimic în „kalendar”, dacii cam munceau, nu se încurcau, nimeni nu le spunea să rămână acasă.

 

Dragi lupi, padawani și hobbiți, era mult mai mică ca mine, dacă ar fi trăit, Mihaela Valentina Runceanu ar fi împlinit, astăzi, 65 de ani. Ce petrecere frumoasă ar fi dat, Dumnezeu s-o odihnească la loc cu Lumină!

 

S-a născut la 4 mai 1955, la Buzău, într-o familie de oameni cumsecade. Foarte frumoasă şi foarte talentată, Mihaela a excelat în tot ce a făcut. Prima la studiile clasice de muzică, prima la muzică uşoară, prima la concursuri, asta pentru cei mai tineri, care nu ştiu mare lucru despre Mihaela. Era foarte iubită de lume, în anii 70’, 80’, mai ales că îi învăţa şi pe alţii cum să cânte, era profesoară la Şcoala Populară de Arte, parcă aşa se numea. Şi astăzi mai ascult cu plăcere vinilurile ei scoase la „Electrecord”. O voce plăcută, care te făce să te simți bine!

 

Ne-am încrucişat drumurile o singură dată, la Otopeni, în 1985, parcă, noaptea târziu. Eu veneam din Iran, după un prim mandat de doi ani. A auzit că întrebam pe cineva să mă ducă în Matei Ambrozie şi mi-a propus să facem taxiul pe din două, a spus că ea stă în Dristor. Parcă aşa îmi amintesc...

 

Dar nu ştiu ce a intervenit, au luat alţii taxiurile, Mihaela a dispărut şi atunci a ajuns şi maşina de serviciu de la firma mea.

 

Pe 2 noiembrie 1989, dimineaţa, eram la şosea, Aleea Alexandru, la Centrala de Externe, ca să ridic afidavitul de curier diplomatic pentru transportul în Canada a unei oferte strict secrete. Ceva cu CANDU. Când, colonelul Oprea de la „Romtehnica”, întreprinderea de comerţ exterior a armatei, aflat şi el cu treburi la Centrală, îmi spune, şoptit, la ureche, pe culor: „ai aflat, au lichidat-o pe Mihaela Runceanu!” Rămân, prost. Zic: „de către cine?” Bunul colonel se uită în sus, dă ochii peste cap, fără un cuvânt. Asta însemna securitatea, Big Brother.

Moartea, asasinatul Mihaelei Runceanu, din noptea de 1 spre 2 noiembrie 1989, în jurul orei 01:00 - conform teoriei conspiraţiei, rămâne un mister! Sunt multe lucruri care nu se potrivesc.

În mod convenabil, miliţia arestează în numai 36 de ore pe un tip din anturajul artistei, furnizor de casete VHS cu filme. După studiile făcute de specialişti, forensici din State, asasinul condamnat, pe nume Daniel Cosmin Ştefănescu, nu corespunde cu profilul unui ucigaş care să sugrume, de două ori la rând, o femeie. Mobilul, pentru furt? Asasinul condamnat provenea dintr-o familie înstărită, tatăl director în Ministerul Petrolului, mama profesoară la Petrol şi Gaze şi avea tot ce îi trebuie. Dar, era un caracter slab, cu un comportament eratic, profund labil. Mai şi bea, pe deasupra. A fost “papagalul” ideal, țapul ispășitor care acum este ferm convins că el a făcut asasinatul. Astfel de persoane labile dezvoltă un complex de vinovăţie şi își asumă orori pe care nu le-au comis.

Fiind mai mereu beat și având o foarte proastă părere despre el însuși, a acceptat ceea ce i s-a sugerat, că, la beție, a ucis-o pe Mihaela și că nu-și mai aduce aminte. A fost condiționat așa de bine și pedeapsa executată este un argument în plus pentru el, așa că, chiar în fața detectorului de minciuni, Cosmin va pleda vinovat, iar poligraful va confirma acest lucru. Și nu va renunța în ruptul capului la vinovăția lui. Este ceva care îl scoate din anonimat, este asasinul Mihaelei Runceanu! Au mai fost cazuri similare destule, în istoria criminalisticii mondiale. A fost la momentul şi locul nepotrivit. Dar multe lucruri nu se potrivesc, de exemplu, asasinul condamnat nu a ştiut să răspundă de ce și cu ce a dat foc garsonierei Mihaelei.

Condiţionat psihic şi bine burduşit de miliţeni, Cosmin a recunoscut, în 1989, toate capetele de acuzare. Un tip care nu avea nicio amendă de circulaţie, fără cazier, sare direct la tâlhărie cu omucidere deosebit de gravă! Dragi lupi, padawani şi hobbiţi ştiţi câtă hotărâre şi putere îţi trebuie ca să strângi de gât o femeie, tânără și frumoasă, dar și foarte energică? De două ori?! Un bețiv nu poate să facă asta, nu are controlul fizic, un asasin profesionist, da, cu siguranță!

Teoria conspirației spune că Mihaela era destul de legată de ceea ce urma să se întâmple peste o lună de zile în România, probabil că avea legături destul de strânse cu un grup de conspiratori. Ceva nu a mers cum trebuia și Mihaela a fost lichidată!

Trebuie să vă mai mărturisesc ceva, dragi lupi, padawani și hobbiți, ceva care face parte tot din teoria conspirației. În toamna anului 1989, cu un vârf în timpul Congresului al XIV-lea al PCR, au fost tot felul de accidente și morți suspecte printre activiștii de partid și ofițerii superiori din structurile de forță. O fi fost lupta pentru putere, anchetele care urmau să stabilească cauzele morților nu au mai continuat, din motivele pe care le știți. Cred că atunci am auzit de mai mult de o duzină de cazuri. Ba, la un moment am exclamat: ce-or avea ăștia, a dat ”boala” în ei!

M-au năpădit amintirile, așa că mă duc să ascult vinilurile cu Mihaela Runceanu pe vechiul meu pick-up cehesc “Tesla Supraphon NZC 142”, cu boxe tot din aceleaşi timpuri cu plăcile. Nu amestecaţi lucrurile, toate făcute în aceiaşi epocă se potrivesc, noul cu vechiul, nu!

După aceea o să revăd un film franțuzesc vechi, o comedie cu Pierre Richard, în august împlinește 86 de ani, ”Le grand blond avec une chaussure noire”, un film din 1972, cu muzica scrisă de Vladimir Cosma și interpretată de Gheorghe Zamfir, cu naiul lui fermecat. Și cu Mireille Darc, tânără și seducătoare. Ba, mai este pe acolo și un țambal bine temperat. Se făceau filme bune pe atunci! De fapt mi-e dor de Paris, știu că nu o să-l mai revăd niciodată, dar în film este Parisul tinereții mele, cu mașina mea preferată, Citroën DS.

Dar vă invit la un exercițiu, doamnelor și domnilor, un exercițiu aproape filosofic. Iată https://www.edupedu.ro/mircea-miclea-boilere-sau-avioane/.

Mi-a fost indicat de un prieten de corespondență. Un ofițer superior, medic militar, care mi-a spus că este ferm convins că starea de urgență se va prelungi și după 15 mai, dar cu unele concesii, relaxări. Cred că domnul profesor Mircea Miclea a ratat subiectul. Nu este vorba de siguranță, ci de frică. Se instaurează civilizația fricii. Nici nu este prima oară, în istorie, și poate nici ultima dată. La nivel mondial, nimeni nu se gândește la siguranța domniilor voastre, dacă s-ar fi gândit, ar fi luat măsurile care trebuie, cum trebuie, ci doar cum să vă panicheze, sa vă terorizeze mai bine, ca să fiți obedienți și să renunțați la toate drepturile civile, în numele coronaVISULUI. Am ajuns cu corespondența la zi, așa că aștept opiniile domniilor voastre NUMAI la dom.profesor@gmail.com.

O să vedem ce o să mai aducă pisica mâine, doar este, în definitiv, o altă zi!