Unul dintre episoadele cutremurătoare din viața pământească a Mântuitorului se produce la cina unde este invitat de Simon, leprosul din Betania.

Atunci, „o femeie purtând un vas de alabastru cu mir foarte scump” se apropie de Iisus și îi toarnă mir pe cap. Lipsa de reacție a Mântuitorului îl scoate din sărite pe Iuda: „De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor”. Iisus îi ia însă apărarea femeii: „Ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea mea”.

Sfântul Nicolae Velimirovici explică întregul tâlc al întâmplării: Iisus „cunoștea dinainte cu exactitate că trupul Lui nu urma să primească nici o altă ungere cu mir la moartea Lui”. Altfel zis, biruitorul Morții nu putea avea tratamentul unui mort obișnuit!

Mulți exegeți o identifică pe femeia  cu mir din casa lui Simon cu Maria Magdalena, una dintre femeile mironosițe, cărora Biserica le dedică această a treia duminică după Înviere.

Vă amintiți că, din cauza apropierii sâmbetei, când erau Paștile iudeilor, în timpul cărora trebuia să înceteze orice activitate, Iisus este îngropat vineri seara pe fugă. Nu a mai fost timp ca trupul Să-i fie cinstit așa cum se cuvenea, să fie uns cu mir și cu alte aromate.

Drept care, a doua zi după Paștile evreilor, duminică, înainte de zori, câteva femei mironosițe (purtătoare de mir sau mirofore) se îndreaptă spre mormânt să împlinească datina. Nici Maria Magdalena, nici suratele ei, nu știau că mirul din casa leprosului Simon îl unsese de viu pe cel ce avea să moară, iar de alt mir nu va mai fi nevoie. Pentru că Acela se va ridica din Moarte, trăgând după El toți oamenii și redându-le Viața veșnică.

Câtă diferență între curajul acestor femei și apostolii care se încuiaseră în casă, de frica mâniei iudeilor! Deși știau că vor trebui să-i înfrunte pe soldații care păzeau mormântul, deși erau prea slabe să urnească piatra care acoperea groapa, ele nu se tem și nu se descurajează. Cu orice risc, în ciuda oricăror obstacole, ele merg până la capăt.

Și iată că, prin minune, toate grijile le sunt spulberate. Găsesc piatra de mormânt răsturnată, soldații, adormiți sau încă buimaci de extraordinarul eveniment la care asistaseră, iar un înger le vestește Învierea Domnului și le cere să o anunțe apostolilor și lumii întregi!

Mare, formidabil rol Le-a atribuit Dumnezeu femeilor în planul Mântuirii! Omenirea a căzut prin Femeie, prin ispitirea Evei de către Diavol. Prin Maica Domnului, A Doua Evă, Mântuitorul se întrupează pentru a lua asupra Sa toate păcatele omenirii. În fine, prin femeile mironosițe, vestea cea bună a Mântuirii este anunțată întregii Omeniri.

Cercul, asemenea unui inel de nuntă, se închide. Este vorba de o nuntă cosmică, în care Mântuitorul este mirele, iar mireasa este Biserica. Aceeași nuntă cosmică despre care vorbește / cântă Miorița. Unde nu de fatalismul românilor este vorba (cum nu obosesc să comenteze sfertodocții), ci despre Mântuire.