Mulți experți se grăbesc să anunțe că pandemia aduce  sfârșitul globalismului. Acești specialiști uită, însă, că de multe ori crizele au fost folosite de grupuri influente pentru a-și atinge propriile obiective. Evident, globaliștii nu trec acum prin cea mai bună perioadă, dar asta nu înseamnă că au depus armele. Citiți cu atenție materialul din The Financial Times semnat de Johannes Vogel (director general al Muzeului de Istorie Naturală din Berlin), și veți vedea de ce unii văd în criza de sănătate de acum și în recesiunea  care se apropie prilejul ideal de a impune o guvernare mondială,

“Pe măsură ce epidemia de Covid-19 se extinde pe toată planeta, noi am devenit parte a unui experiment al naturii. Un virus a trecut linia de demarcație dintre specii și acum se răspândește cu viteza gândului la noile sale gazde. În mod normal, formele de relief precum munții, oceanele, canioanele încetinesc răspândirea unor astfel de epidemii. Însă acest virus a pus gheara pe o specie cosmopolită - extrem de mobilă, de numeroasă și de interconectată: oamenii.

Acordăm prea puțină atenție faptului că relația noastră arogantă cu natura alimentează, ba chiar și provoacă, multe dintre cele mai mari probleme ale omenirii. Amenințările la adresa noastră sunt interconectate: schimbarea climei, pierderea biodiversității și apariția unor agenți patogeni complet noi care ne pun în pericol iarăși și iarăși. Țările sunt inundate, pădurile arse, ghețarii topiți, oceanele încălzite și insectele mor - toate în urma acțiunilor noastre.

Agenții patogeni sparg bariera dintre specii fiindcă noi exploatăm resursele naturale fără nici un respect. De exemplu, pescuitul excesiv în apele costale ale multor țări africane de către flote străine a împins populația locală să se reorienteze spre carnea animalelor sălbatice pentru subzistență, mărindu-se astfel probabilitatea transmiterii agenților patogeni la om (vezi Ebola).

Piețele în care se vând animale sălbatice alături de animale de companie și animale de fermă sunt locuri ideale pentru trecerea graniței de către agenții patogeni. Lucru demonstrat de epidemia SARS din 2002-2003, atribuită de unii virologi contactului cu civetele, considerate o delicatesă în anumite părți ale Chinei. Există indicii că și actuala pandemie de coronavirus s-a răspândit de la o piață de animale sălbatice din orașul chinez Wuhan.

 

Sănătatea și bunăstarea noastră ca specie sunt legate de modul în care ne definim locul în natură. Considerându-ne stăpânii universului, omorâm și vindem orice vrem - chiar și când e vorba de lilieci sau pangolini. Comerțul global cu animale și plante sălbatice se ridică la miliarde de dolari anual. Nu orice astfel de tranzacție contribuie la distrugerea biodiversității, dar comerțul non-sustenabil și nepăsător cu animale și plante sălbatice distruge diversitatea naturii.

China ar trebui să găzduiască în octombrie la Kunming o reuniune a Convenției pentru Diversitate Biologică. Pe lângă această conferință globală, cunoscută și drept „Davos-ul Naturii”, tot acolo vor avea loc și întruniri privind Protocolul de la Cartagena pentru Bio-siguranță și Protocolul de la Nagoya pentru Acces și Distribuție Echitabilă a Resurselor Naturale. Momentul și locul par o ironie, având în vedere că China a fost kilometrul zero al unei pandemii posibil provocate de comerțul ilegal cu animale sălbatice.

Dar nu e cazul să arătăm cu degetul vreo țară anume. E tipic pentru guverne să nu fie preocupate de redefinirea rolului lor în cadrul natural. Cu toții continuăm ca mai înainte, luând belșugul naturii ca un dat. Poate că admitem pericolul schimbării climei, dar cei mai mulți dintre noi nu dorim să schimbăm nimic la nivel fundamental. Câteva promisiuni aici, câteva interdicții colo; ni;te bani pentru Organizația Mondială a Sănătății; ceva mai mulți pentru cercetarea bolilor infecțioase.

În toiul acestei crize, devine limpede cât de iresponsabil e să nu faci altceva decât să accepți deteriorarea rapidă a biodiversității și climei planetei noastre. Politicienii tot ezită de decenii. Ei insistă că economiile și stilurile noastre de viață nu pot fi adaptate decât gradual. Și totuși, pandemia actuală a demonstrat că, atunci când pericolul e iminent, acțiunile rapide și consistente sunt posibile.

 

Combaterea schimbării climei și aplicarea măsurilor contra comerțului ilegal cu animale și plante sălbatice sunt și ele la fel de posibile, precum și utilizarea resurselor naturale spre beneficiul tuturor oamenilor. Avem deja tehnologia; voința de a acționa colectiv e cea care ne lipsește.

Un sistem economic global bazat pe exploatarea naturii va eșua. Însă un mediu divers - care ne determină bunăstarea, ne menține sănătoși, ne hrănește, ne îmbracă și ne adăpostește - trebuie să fie protejat ca un bun comun global de către o conducere globală temeinic informată. E o provocare enormă să ne admitem vulnerabilitățile și să învățăm să ne prețuim patrimoniul comun. Însă trebuie să o înfruntăm acum, spre propriul nostru bine.

Articol de Johannes Vogel (director general al Muzeului de Istorie Naturală din Berlin, al Institutului Leibniz pentru Cercetarea Evoluției și Biodiversității, și profesor la Universitatea Humboldt)