Papa Francisc a renunțat la titlul foarte important de „Vicar al lui Hristos” în Anuarul Pontifical pe 2020, pomenindu-l doar într-o notă de subsol, în care este calificat drept „titlu istoric”.

În timp ce anuarele precedente menționau titlul de „Vicar al lui Hristos” și numele Papei care domnea sub acest titlu, anuarul de anul acesta vorbește doar despre „Jorge Maria Begoglio”, numele purtat de Francisc înainte de a fi ales Suveran Pontif.

Cardinalul Gerhard Müller, fost prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, a calificat schimbarea drept „barbarie teologică”.

După cum relatează Guido Horst, corespondentul la Roma al ziarului german Die Tagespost, această schimbare a produs consternare printre specialiștii în problemele Vaticanului.

Horst scrie că Annuario Pontificio de anul acesta a „renunțat” la titlul papal de „Vicar al lui Hristos”, exilându-l într-un subsol de pagină.

Publicat în fiecare an, Annuario Pontificio prezintă toate datele statistice privind Biserica Catolică. În mod obișnuit, prezentarea membrilor ierarhiei Bisericii – Colegiul cardinalilor, episcopilor și dicasterilor Vaticanului – începe cu Pontiful Roman, sub titlul de „Vicar al lui Hristos” („Vicario di Gesù Cristo”).

Urmează apoi titlurile celelalte ale Papei, care au „o semnificație dogmatică diferită, uneori chiar nulă”, în comparație cu primul titlu, scrie Horst. Aceste titluri sunt: Succesor al Prințului Apostolilor, Pontif Suprem al Bisericii Universale, Primat al Italiei, Arhiepiscop și Mitropolit al Provinciei Romane, Suveran al Statului Vatican și Slujitor al Slujitorilor lui Dumnezeu.

Însă titlul de „Vicar al lui Hristos”, spune Horst, „își are orifinea în Sfânta Scriptură, în care se spune că Iisus i-a acordat Sfântului Petru cheile Bisericii”.

În noul anuar, în loc de titlul „Vicar al lui Hristos”, Papa este pomenit doar ca „Jorge Maria Bergoglio”. Această titulatură este urmată de o scurtă biografie și datele alegerii și învestiturii sale.

În fine, după un rând care scrie că urmează „notele de subsol” (după cum scrie Guido Horst), apar cu subtitlul „Titulaturi istorice” Vicar al lui Hristos și toate celelalte de mai sus.

===Anuarul din 2019 și cel din 2020===

Potrivit lui Horst, o asemenea schimbare în prezentarea Suveranului Pontif în Anuar „nu putea avea loc decât la solicitarea expresă a lui Francisc însuși”.

Într-un comentariu pentru Tagestpost, Cardinalul Gerhard Müller subliniază că în noua prezentare a titlurilor Papei sunt amestecate unele cu semnificație dogmatică alături de altele care nu au o mare importanță.

Cardinalul german vorbește despre „încurcătura” pe care Annuario Pontificio o creează, prin „coborârea unor elemente esențiale ale învățăturii catolice privind primatul Papei la rangul de anexă istorică”.

„Nici un Papă sau conciliu ecumenic”, a continuat cardinalul german, „nu ar putea, prin referire la cea mai înaltă autoritate a sa asupra Bisericii, să renunțe la Primat, la Episcopie sau la Taine, ori să le reinterpreze în esența lor.”

Titlul de „Vicar al lui Hristos” este unul dintre motivele cele mai importante ale schismei dintre Catolici și Ortodocși, produsă în 1054 și care dăinuie până azi.

Învățătura ortodoxă consideră că toți capii bisericilor autocefale sunt egali, așa cum egali au fost și apostolii, iar Sfântul Petru, deși se bucura de un respect datora vârstei sale mai înaintate, nu avea o poziție privilegiată între apostoli.

În 2006, Papa Benedict a făcut și el o schimbare în prezentarea a Suveranului Pontif în Annario Pontificio, renunțând la titlul de „Patriarh al Occidentului”.

La acea vreme, decizia a fost interpretată ca un gest „evident dorind să elimine un posibil obstacol în calea progresului ecumenic cu lumea Ortodoxă”.

În noiembrie 2014, Papa Francisc a făcut o vizită istorică la Istanbul, unde s-a întâlnit cu Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu.  Francisc a căzut la pieptul lui Bartolomeu, i-a cerut binecuvântarea (foto) și a spus:

„Unicul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică, și pe care eu, Episcop al Romei, îl doresc, este comuniunea deplină cu Bisericile Ortodoxe.”

„Comuniune deplină” înseamnă reunificarea celor două Biserici ale lui Hristos, care, din momentul schismei, nu se mai împărtășesc împreună.

Acea declarație explozivă a Papei a fost făcută pe 30 noiembrie, ziua Sfântului Apostol Andrei, fratele mai mic al Sfântului Apostol Petru.