Pandemia ne pune la încercare sănătatea, munca, familia, hrana și viaţa socială. De asemenea, ne tulbură liniștea sufletească și ne obligă să ne punem la îndoială propria noastră existență.
Conceptele din Buddhism ne pot oferi un anumit confort pentru mințile noastre supraîncărcate. Răspunsul lui Buddha ar fi să ne concentrăm doar pe faptele existențiale.
Un caz tulburător luat ca exemplu
Luați în considerare cazul lui Mālunkyaputta, un discipol care l-a tulburat pe Buddha acum 2500 de ani în India antică. Mālunkyaputta l-a determinat să-i răspundă la o serie de întrebări complexe. Într-o zi s-a dus până la Buddha și a insistat să îi dea nişte răspunsuri.
Buddha a răspuns cu o anecdot, aceea a unui bărbat rănit cu o săgeată otrăvitoare care a venit la un medic pentru a-l salva. Omul a insistat că nu va lăsa săgeata să fie scoasă până nu va ști cine l-a rănit și cum. Buddha a răspus că, până la momentul în care toate răspunsurile vor fi date omului, acesta va fi mort.
Ne puteți urmări și pe Google News
Buddha a definit această învățătură ca evitând răspunsuri la întrebări filozofice și care se ocupă doar de faptele existențiale: „naștere, îmbătrânire, moarte, durere, întristare, suferință, lamentare și disperare.
Ce trebuie reţinut de aici?
Că pentru noi, deși este firesc să punem astfel de întrebări, îngrijorarea pentru răspunsuri poate aduce mai multă suferință.
Budismul ne învață că: Coronavirusul ne determină să experimentăm unele forme ale celor trei semne ale existenței noastre (tilakkhaṇa). Ele sunt: impermanența (aniccā), nemulțumirea sau suferința (dukkhā) și non-sinele (anattā), exprimate în Dhammapada.
Încercarea brusca cu pandemia, provocand moarte si mizerie, ne aminteste de acea impermanenţă. Ne arată natura inevitabilă a propriei noastre moarţi și a suferinței, ceea ce ne determină să căutăm sufletul.
Recomandările noastre
