Vorbim tot mai des în aceste zile dramatice despre armata în alb, aflată în prima linie în bătălia cu pandemia. Medici şi asistenţi. Şi aproape în fiecare zi aflăm că numărul lor se împuţinează. Că şi ei cad victime infectării cu coronavirus. Din cauza lipsei materialelor de protecţie sau din inconştienţa unora care se duc la spital şi dau date eronate. De foarte multe ori, personalul medical din spitale este copleşit de ceea ce se întâmplă.
Cum, dar mai ales cine, i-ar putea ajuta şi sprijini? Şi nu mă refer aici la fabricile autohtone care îşi schimbă din mers activitatea şi încep să producă materiale de protecţie sau dezinfectanţi. Nici de spiritul civic al celor care se duc la spital şi mint, infectând personalul medical cu care vin în contact. Ci la medici care, la această oră, nu au nici un fel de statut şi care nu sunt folosiţi în această bătălie. Este ca şi cum ai fi la război, ai soldaţi, este adevărat, nu foarte instruiţi, dar nu-i foloseşti.
Este vorba despre absolvenţii facultăţilor de medicină, care nu au luat examenul de rezidenţiat. Promovarea acestui examen se face cu minim nota şase. Ei bine, aceşti absolvenţi nu au obţinut această notă şi nu sunt nici cal, nici măgar, cum se spune în popor. În lege, sunt denumiţi ”medici cu competenţe limitate”. Nu au dreptul la parafă. Deci, nu pot face un consult şi nu pot elibera reţete.
Acum însă, suntem într-o situaţie cu totul şi cu totul specială. Se face apel la voluntari, care nu au absolvit, totuşi, medicina. Se face apel la studenţii de la facultăţile de medicină. Dar nimeni nu s-a gândit până acum la aceşti medici. Cu competenţe limitate, este adevărat, dar totuşi medici.
Recomandările noastre
