La amiază, fix în momentul în care a început carantina totală, în Gara de Nord din Capitală, erau mai mulția agenți de pază și polițiști decât călători. Care și ăia nu erau mai mult de câteva zeci de inși, la o oră la care, acum mai puțin de o lună, se călcau în picioare unii pe alții

Sălile de așteptare erau complet pustii. Așijderea și la Casele de Bilete Clasa I și a II-a. În zece minute de așteptare nu a cumpărat nimeni niciun bilet. La biroul de informații, ceferista de serviciu zicea că 24 de trenuri au fost anulate.

Peroanele sunt pustii. O chioșcăreasă spunea că, de când a deschis, de la șapte dimineața până la prânz, n-a vândut decât câteva croissante și cinci pachete de țigări. Acum două săptămâni, în același interval orar vindea jumătate de bax de țigarete și o ladă de snacks-uri, bașca alte brichete, sucuri și multe nimicuri.

Alături, la o patiserie, merdenelele, pateurile, covrigii, ștrudelele și pizzele râncezesc în vitrină. Cam la fel stă treaba și la fast-food-urile Springtime, Cartofiserie și McDonald’s care își servesc puținii mușterii „la geam”. Cam astea sunt deschise, înafară de chioșcurile de ziare și tutun. Un chioșcar a recunoscut franc că i-au scăzut vânzările cu cel puțin 80%.

Dacă încerci să vorbești cu cineva ți se întoarce spatele, instantaneu. Doi băieți, muncitori în construcții, care plecau la Iași, vorbeau cu tine întorși cu spatele. N-au vrut să spună de unde veneau, dar după trollerele pe care le aveau, deduceai destul de limpede că veneau din străinătate.

Nici „homleșii” nu mai sunt în gară și nici înafara ei. Nici măcar în locurile lor clasice de hălăduială, de pe lângă statuia eroilor ceferiști și nici chiar în parcul din fața Ministerului Transporturilor, care era complet pustiu, cu excepția lui Jean, un nene care strângea crengi de copac într-un cărucior și se plângea că nu mai are lemne de foc să se încălzească. Vorbea de unul singur: „Io le-am zis c-o să fie mai rău ca la Revoluție. Am doi copii și doi dinți în gură. Nu sunt un boschetar, dar am ajuns să trăiesc ca ei. O să fie rău de tot...”. Te ia pe șiră.

Dacă în urmă cu nu mai puțin de două-trei săptămâni în parcarea de taxiuri de la „Coloane” erau zeci de mașini, ieri, la ora 12.00, erau patru mari și late. La întrebarea dacă se sperie lumea să urce în taxi, un șofer a recunoscut altceva: „Nu mai e lume dom’le. Toți stau acasă! Nu e bine...”.

Un oficial important, care știe cum merg treburile în acest punct nodal al Capitalei și al României ne-a declarat sub protecția anonimatului: „Chestiunea zilei, în acest cotidian pandemic, Gara de Nord se învârte în cercul vicios al aglomerării de conjunctura transportului cu trenul. Astfel, încă de la începutul pandemiei în Romînia, prin Gara de Nord au trecut oameni care fie au revenit în țară din zone «roșii» sau «galbene», fie au stat în țară în prezența unei persoane infestate cu acest virus. Acești oameni au călătorit cu trenuri care au tranzitat Gara de Nord. Poate ca la început unii nu au știut ca sunt infectați. Dar acum, când deja avem cazuri de răspândire comunitară, Gara de Nord devine un loc periculos, pentru ca pe de o parte această gară, cea mai mare din țară, aglomerează și găzduiește, prin tradiție, oamenii fără adăpost, oameni cu o igienă precară și care pot fi și deja infectați, cât și cei care se declară ca fiind veniți din zone «galbene» și spun că se duc în auto-izolare”.

Problema este limpede. Este vorba de incapacitatea statului de gestionare a situației spune oficialul: „Dăm degeaba vina pe lipsa de logistică. Acest stat este condus de oameni care sunt incapabili de a înțelege gravitatea unei situații și de a gestiona eficient situații de pericol public”.

Concluzia acestuia e tranșantă: „Pentru limitarea răspândirii acestui virus trebuia ca transportul public în comun să fie oprit total, iar gara închisă”.