Furați de hărmălaia provocată de Brexit, puțini au remarcat pasiunea premierului Boris Johnson pentru ecologie și ambiția sa de a salva planeta.

Net Zero este planul de a ajunge la o societate cu zero emisii de carbon. La fel ca liderii Uniunii Europene, de care se pare că nu îl despart prea multe, premierul Boris Johnson dorește ca Marea Britanie să devină „carbon neutră” până în 2050.

Or, afirmă analistul James Delingpole de la Breitbart Londra, „Net Zero va distruge administrația Boris Johnson în același mod în care Brexitul a distrus-o pe cea a lui David Cameron”.

Și adaugă: „Nici unul dintre inteligenții consilieri ai lui Boris – nici Dominic Cummings, nici Michael Gove – nu par să fi înțeles asta. Însă alții văd foarte bine ce urmează.”

Unul dintre ei este fostul Conservator, actual parlamentar UKIP, Douglas Carswell. Acesta scria pe Twiter la 4 martie:

„Mă întreb dacă acest angajament Net Zero va înlocui Eurofilia ca înșelătorie a claselor conducătoare. La fel ca integrarea în UE, elita este obsedată de ea, o folosește pentru a impune o agendă poporului. Iar poporul nu va accepta.”

Altul este Lord Matt Ridley, despre care Delingpole spune că este „probabil una dintre cele importante figuri de oameni de știință din tabăra Conservatoare”. Iar Ridley afirmă:

„Ca un sprijinitor loial al guvernului, sunt exasperat de această decizie regresivă și dăunătoare pentru mediu de a le acorda amicilor lobbyști capitaliști subvențiile după care tânjesc, din buzunarul consumatorilor.”

Însă de departe cea mai tăioasă și critică analiză a catastrofei către care se îndreaptă Conservatorii îi aparține editorialistei Sherelle Jacobs de la The Telegraph, care afirmă că „furtuna politică declanșată de țintele verzi va fi și mai mare decât Brexitul”.

Iată câteva fragmente din textul acesteia:

„Dincolo de Zidul Roșu (zonele care îi sprijină de obicei pe Laburiști – n.r.)) se aud mugetele unei noi revolte, total neașteptată pentru Nr. 10 (Downing Street nr. 10, adresa biroului premierului – n.r.) și neglijată de o presă liberală aflată încă sub șocul alegerilor.

„Cu intenția sa de a «înverzi» economia cu orice preț, Partidul Conservator se pare că a decis să-și celebreze derapajul populist prin înglodarea țării într-un paternalism zero carbon. Și așa ne îndreptăm spre un alt conflict Popor vs. Sistem care ar putea fi mai exploziv decât cel aprins de referendum.”

Și editorialista de la Telegraph continuă:

„Devine din ce în ce mai evident că guvernul preferă obiectivele verzi în detrimentul potențialului britanic de dezvoltare.

...

„La fel cum elitele UE își arogă legitimitatea din ipoteza teleologică că viitorul este o lume fără frontiere, elitele verzi, care sunt pe cale să le ia locul, văd planeta mai degrabă decât poporul drept cea mai înaltă autoritate.

„În consecință, țara se îndreaptă într-o direcție aflată în contradicție cu ambițiile oamenilor de rând.”

Iar Delingpole conchide la rândul său:

„Zero Net este noul UE. Elita liberală, care s-a bătut atât de tare pentru a împiedica Brexitul, se retrage acum pe a doua sa linie de apărare: așa-zisa Urgență Climatică.

„Aceasta va permite elitelor globaliste să facă aproximativ același lucru pe care îl făceau și când Marea Britanie era membră a Uniunii Europene: să-și recompenseze aliații; să înmulțească și să înăsprească reglementările; să crească prețurile; să restrângă libertățile; să arunce cu banii ca un marinar beat; să-i zdrobească pe micii întreprinzători.”

Și James Delingpole își continuă comentariul:

„Nu pentru asta l-au votat oamenii pe Boris Johnson. Asistăm la cea mai oribilă trădare, nu doar a aspirațiilor oamenilor de rând dar și a promisiunilor lui Boris pentru un viitor dinamic în afara UE.

„Vedem deja semnele de răzmeriță. Potrivit unui sondaj realizat de The Sun, aproape jumătate dintre Conservatori afirmă că vor lăsa din brațe partidul dacă mărește taxele pe combustibil în viitorul buget.

„Și este doar începutul. Boris o fi idiot în materie de administrație, dar este foarte priceput la politică. Să sperăm că instinctul său de conservare îl va face să se trezească înainte de a fi prea târziu.

„Agenda verde împinge Marea Britanie spre dezastru.”