Pe 16 februarie sunt pomeniți 12 mucenici din Cezareea Palestinei care și-au dat viața pentru Hristos în anul 308, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian.
Primul dintre aceștia este Pamfil, preot în Cezareea, care se ocupa cu îndreptarea Noului Testament, eliminând greșelile diverșilor copiști. El însuși făcea copii ale Sfintei Scripturi, dăruindu-le celor care le doreau.
Pamfil a înființat o bibliotecă cu peste 3000 de cărți și o școală în care se studia Scriptura.
Al doilea este bătrânul diacon Valent, o autoritate în cunoașterea Sfintelor Scripturi, pe care le știa pe de rost.
Al treilea este Pavel, care fusese aruncat în temniță în timpul unei persecuții anterioare.
Aceștia au fost supuși la grele torturi de către guvernatorul Urban și au stat în temniță timp de doi ani, până a ajuns la guvernare Firmilian.
Alături de cei trei au fost întemnițați cinci frați, născuți în Egipt, care se întorceau în țară după ce fuseseră siliți să muncească în minele din Cilicia.
La porțile Cezareei, ei declară că sunt creștini și sunt duși în fața judecătorului. Întrebați cum se numesc, ei răspund că și-au lepădat vechile nume de păgâni și acum se numesc: Ilie, Isaia, Ieremia, Samuil și Daniil.
Cei opt au fost decapitați, iar după ei este ucis și tânărul Porfirie, pentru că încearcă îngroparea mucenicilor. Acesta este îngropat de viu. La fel, și Seleuc, fost ofițer, pentru că sărutase picioarele martirilor.
De moarte mucenicească au parte și Teodul și Iulian, care, în timpul înmormântării mucenicilor, sărută sfintele lor moaște.
Recomandările noastre
