Președintele turc Recep Erdogan avertizează că Europa ar trebui să se pregătească pentru un nou val de refugiați din cauza luptelor din provincia siriană Idlib. Pe de altă parte, Uniunea Europeană se pregătește să pună la punct un mecanism automat de distribuire a refugiaților între țările membre.

În aceste condiții, devine pe zi ce trece tot mai clar că România va avea de gestionat, în curând, problema unui număr mare de refugiați. Succesul autoritățile românești în acestă misiune nu tocmai ușoară depinde în mare măsură de capacitatea  de a învăța din greșelile făcute de politicienii din Occident.

Nu e chiar cea mai bună idee să stabilim din capul locului că imigrația e o binecuvântare și va face economia românească să înflorească. Mult mai rațional ar fi să fie puse la punct mecanisme inteligente de integrare a noilor veniți și de blocare a oricăror manifestări extremiste.

Multe informații utile ar putea găsi guvernanții însărcinați cu problema integrării refugiaților în cartea „Conflictul de loialitate din Occident. De ce musulmanii sunt greu de integrat?”, scrisă de fostul imam islamist Ahmed Akkari.

Acesta definește islamismul drept o „ideologie bazată pe religie, care conține o interpretare totalitară a islamului cu ajutorul căreia încearcă să cucerească lumea”.

Akkari sugerează că există un monopol tradiționalist asupra interpretării islamului, iar acest monopol îi împiedică pe musulmani atât să gândeacă și să acționeze independent, cât și să  se integreze în societățile occidentale.

„Ideea mea este că Islamul nu s-a asimilat niciodată pe deplin în nicio societate  și că musulmanii nu s-au adaptat niciodată complet în culturile non-musulmane. Cu un număr tot mai mare de musulmani din Occident, acest lucru se va încheia cu un conflict”.

În opinia lui Akkari, mulți dintre musulmani nu merg la  moschee în viața de zi cu zi și nu ascultă sfaturile și îndrumările imamului. Sunt musulmani  doar prin cultură și prin origine. Deși sunt foarte mulți, ei nu sunt totuși în măsură să influențeze înțelegerea sau interpretarea Islamului, întrucât comunitatea nu-i vede ca pe niște reprezentanți legitimi,

Mai mult, minoritatea extremistă beneficiază de un ajutor cinic din partea politicienilor de stânga.  „Întrucât islamiștii influențează cercurile musulmanilor occidentali, partidele politice occidentale colaborează cu ei pentru a câștiga mai multe voturi și, prin urmare, fac alianțe nefericite cu forțele care ... resping sistemul instituit ... Problema este este că, în căutare de voturi islamiste, acești politicieni le permit să se consolideze  celor care ar dori să islamizeze Danemarca (și întregul Occident n.r.)”.

Sub presiunea acestor partide de stânga și a ONG-urilor internaționale, chiar statele fac greșeli strategice. Iată ce scrie Akkari cu privire la Danemarca. „...legile speciale pentru musulmani, cum ar fi carnea halal în toate instituții (creșe, grădinițe, spitale n,r.), regulile speciale pentru înot și socializare cu alte persoane, excepțiile  de la legea actuală privind divorțul, drepturile femeilor ... etc ... vor slăbi aplicarea legii de către stat (...) pentru că este vorba de mai mult decât respect pentru o minoritate. (...) (aceste concesii n,r,) sunt percepute ca o victorie pentru mesajele islamismului și vor aduce și mai multe dileme pentru musulmanii care ezită între legile societății daneze și normele comunității lor. Această dilemă nu servește nimănui în niciun caz  musulmanilor. Trebuie să fie ceva clar ... pentru ca toată lumea să respecte  Constituția și normele culturale predominante”.

România, e drept, cu zeci de ani în urmă, a pus în practică cu succes o politică de integrarea a comunității musulmane din Dobrogrea. Această minoritate locală, care nu a pus niciodată probleme deosebite statului român, ar trebui să joace un rol esențial și  în integrarea noilor veniți. E, însă, greu de crezut că politicienii români vor avea coloana vertebrală să refuze indicațiile neo-marxiste venite din Occident pentru a se întoarce la principiile înțeleapte ale regelui Carol I.