Argentina lupta pentru calificarea la Cupa Mondială din 1974, găzduită de Germania, dar o parte din selecționata „pumelor” a fost uitată, la propriu, de a sa Federație, la mare altitudine, în Bolivia, unde jucătorii au devenit „fantome”.

Pe atunci avea să debuteze în reprezentativa „pumelor” și cel ce avea să devină o icoană o fotbalului argentinian, Mario Kempes. Naționala „Albiceleste” a câștigat rapid grupa în fața celor două contracandidate, dar înainte de meciul cu Bolivia, din La Paz, Federația din Argentina a decis să trimită o bună parte dintre „pume” într-un orășel bolivian situat la 3.600 de metri deasurpra mării. Forul a considerat că jucătorii trebuie să facă un cantonament în Bolivia, de cel puțin o lună înaintea meciului, pentru a se acomoda cu oxigenul destul de rarefiat de la acea înălțime.

Motivul pentru care Federația din Argentina a luat această decizie a fost cauzat de faptul că naționala „Albiceleste” ratase calficiarea la CM din 1970, din cauza unei înfrângeri suferite chiar în fața Boliviei, scor 1-3, și chiar în La Paz. Astfel, că, trei ani mai târziu, la inițiativa antrenorului asistent Miguel Ignomiriello, o echipă B a fost trimisă mai bine de o lună într-un cantonament de altitudine la Tilcara, în nord-vestul țării (provincia Jujuy). În schimb, echipa A trebuia să joace cele trei jocuri la nivelul mării; atât meciurile de acasă din Buenos Aires, cât și meciul în deplasare cu Paraguay în Asunción.

45 de zile, 15 meciuri, 14 victorii, 1 remiză, 4.000 m înălțime și câțiva dolari

Jucătorii trimiși în Bolivia erau în mare parte necunoscuți și tineri, deoarece acel stagiu de pregătire a avut loc în plin sezon, iar starurile Argentinei nu ar fi fost lăsate de cluburi să plece într-un cantonament de cel puțin o lună. Așadar, în timp ce echipa B respira din greu la mare înălțime în Bolivia, echipa A efectua un turneu de pregătire în Spania.

Într-un mod bizar, echipa B a fost uitată pur și simplu de Federație. Culmea, locuitorii din zona unde erau cazate „micile pume” nu credeau că au de-a face cu jucători din naționala Argentinei, deoarece știau că adevărata națională „Albiceleste” se află în Spania. Cum nimeni din Federație nu-i putea oferi jurnalistului José María Otero vreo știre despre echipa B, el a numit-o „Equipo Fantasma” (Echipa Fantomă).

Astfel că, acesta a venit cu ideea ca jucătorii să apară într-o poză de grup cu coifuri albe pe cap. Deși imaginea se poate confunda cu ramura Ku Klux Klan, ea își are locul de cinste în istoria fotbalului.

„AFA (Federația Argentiniană de Fotbal) ne-a uitat și chiar suferim. Nici nu aveam mâncare. Au fost programate două meciuri amicale, dar am ajuns să jucăm șapte, pentru a câștiga bani. Cu banii câștigați, am cumpărat lucruri de la supermarket și unul dintre noi a pregătit masa. Am pierdut opt ​​kilograme”, spunea la acea vreme Mario Kempes, cel ce avea să devină unul dintre „zeii” fotbalului mondial.

Condițiile din Tilcara, unde erau cazați, în Bolivia, erau patetice. După mai bine de o lună, a venit și ziua meciului cu Bolivia, din preliminariile CM 1974, pe Stadionul „Hernando Siles” din La Paz. Selecționerul Argentinei, Sivori, s-a alăturat echipei sale cu o seară înainte.

 

Spre surprinderea tuturor, acesta a inclus în lotul său cinci jucători din echipa A, deși înțelegerea fusese să folosească doar jucători din echipa B. Imediat, cei din B s-au simțit trădați, mai ales că trecuseră prin atâta suferință, foamete și toate cele. Meciul a fost câștigat, ulterior, cu 1-0 de Argentina, iar „pumele” erau cu un picior în Germania, unde urma să se desfășoare Mondialul. Totuși, nici această victorie nu a primit atenția necesară, doarece, în aceeași zi, Juan Domingo Perón a fost ales președinte pentru a treia oară, iar ignoranța echipei a continuat până la sfârșit.

O săptămână mai târziu, calificarea s-a realizat printr-o victorie împotriva Paraguayului (3-1). „La sfârșitul călătoriei, toți au devenit buni oameni de afaceri, pentru că, în timp ce negociau plățile meciului, toată lumea trebuia să aibă în minte cât de mult au nevoie pentru hotel și mâncare”, povestea Rubén „Hueso” Glaría, una dintre „fantome”. FOTO: infoblancosobrenegro.com / infoblancosobrenegro.com)