Marți seara, după cele două întîmplări electorale, cea de la Aula Bibliotecii Centrale Universitare și cea de la Palatul Parlamentului, am intervenit la televiziunile de știri, solicitat să-mi spun părerea despre Confruntare. Care confruntare? m-am întrebat rapid, în gînd, în clipa cînd am fost sunat.
Avusese loc o confruntare între cei doi candidați, Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă? Nici vorbă. Fiecare dintre cei doi candidați și-a organizat o conferință de presă. Klaus Iohannis, la BCU, Viorica Dăncilă la Palatul Parlamentului. Viorica Dăncilă și-a programat să înceapă la ora 18. Klaus Iohannis, la ora 19. Cum Viorica a continuat conferința și după ora 19, televiziunile de știri au fost puse în fața unui examen greu. Și PNL și PSD au plătit din greu pentru a li se face publicitate electorală celor doi candidați. Datoare atît lui Klaus Iohannis, cît și Vioricăi Dăncilă, ele au trebuit să se împartă între cele două locații.
Digi 24, televiziunea activilor, a dat cîștig de cauză lui Klaus Iohannis. Pe Viorica Dăncilă au spînzurat-o într-o casetă. N-a fost vorba de o confruntrare între cei doi nici măcar la distanță. Cu excepția unui moment jenant de la BCU, cînd un jurnalist a ironizato pe Viorica Dăncilă pentru ce spune în chestiunea razei cercului (moment jenant, mizer profesional pentru că intervenția se voia o gîdilare a lui Klaus Iohannis), cele două conferințe de presă n-au comunicat între ele. Dacă la BCU ar fi fost jurnaliști adevărați și nu niște semințe prăjite pentru ronțăitul lui Klaus Iohannis, ar fi trebuit ca măcar unul dintre ei să-i pună o întrebare izvorîtă dintr-o acuzație a contracandidatei făcută la kilometri distanță.
Cum n-a fost confruntare în intervențiile mele de la cele trei televiziuni am dat deoparte întrebarea moderatoarei din studio (cine a cîștigat confruntarea?) și m-am referit la sindrofia organizată de Klaus Iohannis la Aula BCU. Înainte de a interveni, m-am întrebat de ce insistă televiziunile mogulilor pe trișeria cu Cine a cîștigat confruntarea? Nu realizau jurnaliștii, moderatorii și invitații lor că n-a fost nici o confruntare? Realizau, desigur. Insistau însă pe confruntare, pentru că televiziunile mogulilor îi făceau jocul lui Klaus Iohannis. Un sondaj realizat în urmă cu cîteva zile arată că 53% dintre români sînt nemulțumiți că nu există confruntare între cei doi candidați. Campania de pe Internet (Presa mogulilor n-a suflat o vorbă despre asta!) împotriva lui Klaus Iohannis, pentru că refuză confruntarea l-a alarmat pe candidatul PNL.
De precizat că TeFeLiștii sînt nemulțumiți nu în numele democrației, care cere confruntare între candidați, ci în numele urii lor față de PSD. Ar fi vrut o confruntare pentru ca – zic ei – românii să vadă cît de proastă e Viorica Dăncilă. Șezătoarea de la BCU, pentru că șezătoare a fost, vorba unui ziarist tînăr, una de scărmănat lînă, cu Klaus Iohannis pe post de gospodină-gazdă, s-a vrut un surogat de confruntare. Din nefericire, prost inspirată, Viorica Dăncilă a organizat un soi de manifestare paralelă. Dacă n-ar fi fost Viorica Dăncilă, un politician de treabă, la locul lui, previzibil pînă la monotonie, candidatul PSD s-ar fi dus peste Klaus Iohannis, la party-ul care era așa-zisa confruntare cu presa. Ce i se putea întîmpla? S-o bată Mălin Bot? Cîștiga alegerile! Să nu fie lăsată să intre? Ionuț Cristache spunea marți seara la emisiunea România 9 că Traian Băsescu ar fi organizat conferința de presă lîngă BCU. În jurul lui Carol I pe cal, am adăugat eu, sedus de comparație. Vă imaginați ce spectacol ar fi fost? Ce eveniment mediatic s-ar fi creat? Televiziunile SRI, precum DIGI 24, ar fi fost constrînse să-l transmită pe Traian Băsescu și nu pe Klaus Iohannis.
Viorica Dăncilă avea toate atuurile pentru a face această mișcare imprevizibilă. Era femeie. N-avea nimic de pierdut. Oricum pierde alegerile cu 60 la 40. Ar fi reușit să creeze cel mai important moment mediatic al campaniei. De ce n-a făcut-o? Pentru că e Viorica Dăncilă și nu Traian Băsescu. Indiscutabil, momentul presupunea o extraordinară capacitate de a improviza, în funcție de împrejurări. Omul politic, mic sau mare, întîlnește în destinul lui momente cînd trebuie să ia o decizie neprevăzută, cerută de o situație neprevăzută. În acel moment, omul politic rămîne singur cu el însuși. Nu-l pot ajuta nici consilierii, nici familia, nici prietenii. Decizia depinde de instinctul lui de om politic. Un instinct cu care te naști. S-a întîmplat asta cu Trecerea Rubiconului. Cînd a decis să-l treacă s-a consultat înainte Iulius Cesar cu echipa de campanie? S-a întîmplat cu tăierea nodului gordian.
S-a sfătuit Alexandru cel Mare în prealabil cu cei din jur? Unul a trecut pur și simplu Rubiconul, ceea ce s-a dovedit o decizie genială, care a schimbat istoria lumii. Celălalt a scos sabia și a tăiat nodul, rămînînd în posteritate și cu o expresie celebră. Un moment precum organizarea unei conferințe de presă în piață ar fi presupus ivirea multor împrejurări neprevăzute. Dar care ar fi cerut Vioricăi Dăncilă instinct politic. Lipsită de consilieri, de echipa de campanie care să-i spună în orice moment ce să facă, Viorica Dăncilă nu s-ar fi descurcat. Știind asta, a preferat soluția comodă a unei conferințe de presă ținute în același timp la distanță. A cîștigat în Bătălia de la distanță Klaus Iohannis. Nu în fața electoratului, ci în fața tinerilor din presă, care au avut acces liber și au putut pune întrebări libere. Dintre aceștia s-ar putea ivi fani ai Vioricăi Dăncilă.
Klaus Iohannis s-a trădat și el ca lipsit de instinct politic. Spaima lui cea mare a fost neprevăzutul. Și-a luat toate măsurile pentru a nu fi obligat să iasă de pe șine. A ales jurnaliști care, din motive rămase încă enigmatice, nu riscau să iasă de pe șenilele stabilite anterior. E mai mult decît semnificativ că unii dintre jurnaliști, deși moderatori, au lăsat impresia unor invitați de-ai emisiunilor lor care vin cu textele învățate de la sediu. Niciunul n-a avut curajul să răstoarne masa, să rupă ritmul monoton, să pună la îndoială atmosfera solemnă, țeapănă, impusă de Klaus Iohannis. Toate au lăsat impresia comică a unui ins căruia i se așează o muscă pe nas în timp ce se cîntă imnul de stat. Pentru a fi sigur că nu se întîmplă nimic neprevăzut Klaus Iohannis și-a asumat locul de moderator. S-a temut că un moderator l-ar putea obliga să iasă de pe șine.
Că e așa ne-o dovedește momentul întrebării puse de Radu Tudor: Cu ce ajungeți de la București la Sibiu? Klaus Iohannis a părut un om care s-a trezit pe neașteptate cu un picior administrat în fund. A crezut o clipă că Radu Tudor îl va întreba de ce merge săptămînal de la București la Sibiu cu alai SPP-ist, blocînd circulația. Una dintre întrebările pe care românii și le pun de cinci ani. Asta însemna ca discuția să iasă din hotarele fixe stabilitate anterior. Asta însemna că jurnaliștii invitați puteau să deraieze din piesa stabilită anterior, dovedindu-se nesiguri din punctul de vedere al garanției că nu vor ieși din rol. Spre norocul lui, Radu Tudor a pus o întrebare introductivă la un discurs despre starea proastă a șoselelor din România. Klaus Iohannis a răsuflat ușurat. Totul se desfășura conform foii de parcurs. Un alt politician, Traian Băsescu, de exemplu, ar fi fost fericit să i se pună întrebări neașteptate, să i se provoace instinctul de om politic. Ca și Viorica Dăncilă, Klaus Iohannis nare talent politic.
Ca și ea, e un vagonet. Cît despre așa-zisa confruntare, înțeleg misiunea Presei mogulilor de a convinge opinia publică de la noi că a existat o confruntare și că pînă la urmă Klaus Iohannis s-a conformat cerințelor venite chiar de la susținătorii săi. Eu însă nu cred că poate fi numită confruntare între cei doi candidați cele două întîmplări de marți seara. E ca și cum am numit meci de tenis faptul că doi sportivi joacă fiecare la distanță de kilometri la perete. Cum să te întrebi cine a cîștigat?
Recomandările noastre
