De Dan Barna și USR nu mă leagă nimic. Și totuși duminică, 10 noiembrie 2019, l-am votat pe Dan Barna. De ce ? Voi explica în cele ce urmează.

Joi seara, la emisiunea pe care o ține pe Realitatea Plus, Denise Rifai a făcut să se difuzeze cîteva secvențe din popasul electoral al Vioricăi Dăncilă într-o piață, pentru a lua roșii și a discuta cu zarzavagii. Cum candidata PSD era îmbrăcată în roșu, pe burtieră Denise Rifai a postat textul, vădit ironic: Viorica Dăncilă în roșu la roșii.

Denise Rifai are un dinte (ar trebui să spun, dacă aș fi poet, un dințișor) împotriva femeii Viorica Dăncilă. Secvențele, burtiera și comentariile făcute în deschiderea dialogului cu subsemnatul se voiau ironizarea unui moment despre care nimeni nu putea spune că e altfel decît teatral.

Am fost de acord că momentul ținea de spectacolul electoral, de succesiunea de spectacole teatrale care e o campanie electorală. Da, așa e, momentului îi lipsește autenticitatea, pentru că o gospodină, nu merge la piață, după roșii, însoțită de un alai de bărbați și femei.

Numai că, întreb eu – am continuat polemizînd tocșoist cu Denise Rifai, Klaus Iohannis a fost cumva în această lună de campanie într-un asemenea turneu electoral? A dat el mîna cu un singur om simplu? A fost, doar la întîlniri cu activul de partid PNL, a citit discursuri scrise de alții.

N-a fost la nici un interviu pe un post tv, nu neapărat la o confruntare cu ceilalți. N-a zis nimic în intervențiile sale de la întîlnirea cu activul despre mandatul de cinci ani, despre Proiectul său de țară. A ținut-o langa cu mărețele sale fapte de luptă împotriva PSD. De parcă țelul unui președinte al României se poate limita la intrigile împotriva unui partid.

Toți ceilalți candidați au fost în turnee electorale, au poposit în Piețe, în aglomerații,, s-au întîlnit cu cetățenii, au participat la dezbateri. Într-un cuvînt au cerut votul românilor. Firește, astfel de acțiuni sunt electorale. Ele se înscriu după un secol de democrație europeană, în tradiția solidă a campaniilor electorale.

Alegerile sunt momentul în care oamenii simpli trăiesc – chiar dacă uneori iluzoriu – satisfacția de a vedea pe politicieni făcîndu-le temenele ca să le obțină votul.

Singurul candidat care n-a respectat aceste datini democratice adevărate, care n-a respectat nici una dintre cerințele care țin de esența democrației, a fost Klaus Iohannis.

În tragedia lui Shakespeare, Coriolanus, Caius Martius, surpranumit Coriolanus, cuceritorul orașului Corioles, candidează la funcția de consul. Una dintre proceduri în asemenea împrejurări cerea ca pretendentul să-și arate Poporului rănile dobîndite în război. Coriolan refuză asta, și nu din pudoare, ci din trufie.

El disprețuiește Plebea pe care o consideră nedemnă de a fi rugată de El să-i dea votul. Să se coboare el pînă la a face pe plac Plebei?! Ca urmare a acestui refuz, Coriolanus pierde postul și ajunge să fie exilat.

Chiar dacă nu toți l-au citit pe Shakespeare, președinții postdecembriști la Președinție de la Ion Iliescu pînă la Traian Băsescu – s-au supus procedurilor de cucerire a electoratului, indiferent că le plăcea sau nu.

Singurul candidat post decembrist la Președinție care a refuzat să îndeplinească această minimă condiție pentru obținerea votului a fost Klaus Iohannis. Nu s-a temut că va păți precum Coriolanus? Nu, nu s-a temut. Pentru că a refuzat disprețuitor să facă pe plac Poporului, Coriolanus a pierdut.

Și toți cei care în istorie i-au urmat exemplul au pierdut. Klaus Iohannis nu s-a temut pentru că, spre deosebire de Coriolanus, de politicienii din democrațiile moderne, el are la dispoziție Camarila cu epoleți. Și generalii din  instituțiile de forță l-au încredințat că nu va trebui să se coboare pînă la nivelul Plebei.

Va cîștiga primul tur și fără să facă nimic. Păstrîndu-se acolo Sus, vorba poetului, Nemuritor și Rece.

Aceasta a fost una dintre misiunile asumate de Generali în cadrul Operațiunii Să-l facem președinte în timp ce doarme. A doua misiune asumată de generali a fost Asigurarea unei victorii emblematice, o victorie istorică, revoluționară, cu care să se poată făli pe 24 noiembrie seara, după al doilea tur, cîștigat, potrivit Planului Cu peste 80%.

Repet ceea ce am mai spus și am mai scris:

Pentru Klaus Iohannis s-a pus în mișcare o mașinărie de încălcare a Constituției și stîlcire a democrației nu ca să cîștige alegerile (asta e de la sine înțeles), ci ca să le cîștige într-un mod istoric, răsunător, publicitat apoi propagandistic de Cartelul de Presă Pro-Iohannis despre Revoluție.

Am arătat în numerele anterioare că pentru îndeplinirea acestor comandamente aproape imposibile, Generalii au pus la cale o întreagă Mineriadă. Nu mai trec în revistă gravele încălcări ale democrației presupuse de această Mineriadă.

Cel mai grav efect, cu consecințe incalculabile pe termen lung, a fost și este instaurarea convingerii că n-are nici un rost să mai mergi la vot. Ca și pe vremea lui Nicolae Ceaușescu s-a dezvoltat credința că prezidențialele din 2019 nu sunt o întrecere, o bătălie între candidați, ci un spectacol de sunet și lumini Cum a cîștigat Klaus Iohannis în chip istoric, unic în postdecembrism, un al doilea mandat.

Nu un moment al democrației, ci un moment anume pus la cale pentru ca unul din candidați –președintele în exercițiu – să cîștige ca nimeni altul. Să cîștige astfel încît după al doilea tur să se poată făli drept Cel care a învins comunismul în România la 30 de ani de la decembrie 1989.

Potrivit acestui scenariu, alegerile din 2019 nu mai sunt alegeri pur și simplu.

Sunt Revoluție.

Avîndu-l drept Ghilgameș pe El Însuși, pe Klaus Iohannis. Pentru aceasta, s-a angajat un uriaș efort nu numai ca Klaus Iohannis să cîștige cu peste 40% primul tur, dar și ca, în al doilea, să intre Viorica Dăncilă. Pentru a se putea mîndri drept Cel care a pus capăt comunismului în România, Cel care a scos din Istorie Ciuma Roșie, evident, Klaus Iohannis, are nevoie ca Viorica Dăncilă să intre în turul al doilea.

Ziceam la un moment dat că nu m-am decis cu cine să votez. Știu sigur că nu voi vota cu Klaus Iohannis sau Viorica Dăncilă. Aș fi putut să votez cu Cătălin Ivan, cu Viorel Cataramă, cu Mircea Diaconu, cu Ioanna Bruneseels, cu Kelemen Hunor, cu Theodor Paleologu.

Am avut cu fiecare dintre aceștia, la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, dialoguri încîntătoare. Numai că nici unul dintre aceștia nu mi s-a părut a avea șanse să intre în turul al doilea. Și cum, mai ales, după vîlvătaia din Diaspora, Dan Barna mi s-a părut a avea șanse să intre în turul al doilea l-am votat pe Dan Barna.

De Dan Barna și de USR nu mă leagă nimic. Evident, în afară de pledoaria pentru un alt fel de politică. Și totuși de ce l-am votat pe Dan Barna?

1) A fost în campania pentru primul tur victima unei succesiuni de diversiuni care au făcut din el cel mai atacat  candidat. În chip violent, primitiv, fără pic de subtilitate. Generalii au dat în el cu bocancii, nici măcar cu pantofii.

Totul pentru a-l coborî în sondaje și mai ales pentru ca voturile sale dinspre Dreapta să-l îngrașe electoral pe Klaus Iohannis. Așa ceva n-am întîlnit în toată perioada postdecembristă.

2) Nu știu cum se va comporta Dan Barna dacă va intra în turul al doilea. S-ar putea să dezamăgească prin evitarea atacurilor directe la Klaus Iohannis.

Indiferent de ce va face, și dacă îi va înălța ode lui Klaus Iohannis, intrînd în turul al doilea, Dan Barna va face să fie evitate două posibile coșmaruri între cele două tururi:

a) Concentrarea întregii campanii pe lupta cu PSD. Cu o Viorica Dăncilă în turul al doilea, nu se va discuta o clipă despre funcția de președinte, despre proiectele de țară, ci despre cît de rău e PSD. Klaus Iohannis se va făli în fața activului cu postura sa de Luptător care a dat jos PSD de la Guvernare.

Membrii Guvernului, în frunte cu Ludovic Orban, se vor întrece să facă plîngeri la DNA membrilor Guvernului Dăncilă, Cartelul de presă Pro-Iohannis nu va conteni cu dezvăluirile despre cum a furat PSD în cei trei ani. Ce va spune Viorica Dăncilă, ce va spune PSD nu se va auzi și mai ales nu va fi luat în seamă.

Firește, Viorica Dăncilă va face multe acuzații la adresa lui Klaus Iohannis. Venind de la reprezentanta unui partid diabolizat, acuzațiile corecte nu vor avea nici un impact asupra lui Klaus Iohannis. Ca și în 2014, Klaus Iohannis va deveni președinte fără a răspunde la vreo întrebare, fără a da socoteală opiniei publice, fără a fi atins de vreun strop.

Democrația românească are nevoie însă de o altă atmosferă între cele două tururi. Venirea lui Dan Barna în turul al doilea o poate asigura.

b) Cîștigarea celui de-al doilea tur de către Klaus Iohannis fără să facă nimic. Cred că nu se va duce nici măcar la o singură confruntare cu Viorica Dăncilă. Altfel ar sta lucrurile – mi-am spus – dacă în al doilea tur ar fi Dan Barna. Klaus Iohannis, de exemplu, nu va mai putea sărbători Victoria sa asupra comunismului după 30 de ani de la Căderea Comunismului. Va sărbători cel mult obținerea ( cu greu!) a unui al doilea mandat.

Nu cred că în turul al doilea Dan Barna îl va învinge pe Klaus Iohannis. Nu de asta l-am votat eu pe Dan Barna. L-am votat convins că numai o confruntare a lui Klaus Iohannis cu altcineva decît Viorica Dăncilă ar putea reabilita, fie și doar două săptămîni, democrația în România, alungată înaintea primului tur de Mineriada Generalilor.