„Curbe de sacrificiu” pentru salvarea planetei? Noii marxiști aduc frigul și foamea!
- Andrei Ilinca
- 6 noiembrie 2019, 08:39
Foamea și frigul de pe vremea lui Ceaușescu se întorc.
De data aceasta, nu mai e vorba de vechii activiști de partid incapabili să asigure un minim de confort populației, Noii marxiști, mult mai școliți, vor să ne impună să îndurăm frigul și foamea pentru a salva planeta. N-am înțeles niciodată ce legătură există între lupta împotriva așa-ziselor „schimbări climatice” și dragostea pentru imigranți, dar toți ecologiștii sunt mari susținători ai imigrației și viceversa.
Ultimul exemplu este faimoasa Carola Rackete, ONG-ista care a devenit faimoasă în întreaga lume sfidând legile italiene și debarcând cu forța imigranți în Italia, a scris o broșură numită „Lumea pe care o dorim”, pe care fostul mare ziar italian Corriere della Sera o pune în vânzare alături de ediția sa tipărită la prețul de 12,90 euro.
Cartea face toți banii. Stalin, Mao și Pol Pot ar fi cu siguranță invidioși dacă ar putea citi contribuția înnoitoare a acestei ONG-iste la dogma marxistă. Mie unuia, generoasele citate oferite în avanpremieră de Corriere della Sera mi-au amintit de un banc de pe vremea lui Ceaușescu.
În timpul unei conferințe internaționale de presă, un ziarist japonez îl copleșește cu întrebări pe secretarul general al PCR.
Domnule președinte, am auzit că poporul român suferă de frig... Da, din păcate, iarna aceasta am mai pus o haină pe noi, dar....
Domnule președinte, am auzit că poporul român suferă de foame. Da, au fost unele probleme, dar am luat măsuri...
Domnule președinte, insistă japonezul, care e interesat în primul rând de eficiență, cu cianură ați încercat?
Dacă vi se pare că exagerez, vă invit călduros să faceți rost de cartea Carolei Rackete. Iată câteva citate care vă vor interesa, cu siguranță. „E timpul să acționezi. Mișcările societății civile au fost întotdeauna un mod eficient de a produce schimbări. Cu cât este mai mare o astfel de mișcare, cu atât are mai mult succes.
Este corect să limitați consumul personal:NU CUMPĂRAȚI PREA MULTE HAINE NOI. NU LUAȚI AVIONUL, NU MÂNCAȚI CARNE. Dar nu se poate încheia aici. Criza ecologică este o problemă structurală, globală, sistemică, care nu poate fi rezolvată doar prin alegeri individuale de stil de viață”. Că doamna Rac-kete și tovarășii domniei sale sunt vegetarieni, nu folosesc avioane și nu aruncă bani pe haine, e perfect. Că vor să le impună altora, cu forța, acest mod de viață, deja începe să aducă a Pol Pot, dictatorul dement care a ucis milioane de cambodgieni.
Scuzați-mă, nu doar că seamănă, chiar e! „E timpul să acționezi. Pentru a avea loc schimbări rapide, societățile au nevoie de proteste în masă și DE CEA MAI MARE PERTURBARE POSIBILĂ A ORDINII PUBLICE, ceea ce provoacă discuții și decizii”. Apelul la anarhie este un adevărat fir roșu al gândirii Carolei Rackete. Iată încă un exemplu: „Intrarea mea în portul Lampedusa a provocat senzație, ca urmare a transmisiunilor media, și a generat o dilemă.
S-a văzut că, pe de o parte, a fost cineva care a apărat drepturile omului, iar de cealaltă parte, guverne care le-au încălcat. Deranjăm guvernele a căror problemă majoră este să mențină niveluri ridicate de creștere și să nu fie nevoite să împartă averea lor. Deranjăm gigantii energetici, care taie pădurile virgine și distrug solul pentru a extrage cărbunele pe care, datorită creșterii temperaturilor, nu mai avem de ce îl arde.
Distrugem industriile și companiile care de zeci de ani obstrucționează interzicerea combustibililor fosili prin lobby și studii falsificate și care, în alte țări, pentru a economisi bani, își majorează profitul exploatând lucrătorii care lucrează în condiții inumane în schimbul unor salarii de mizerie”.
Nu vă lăsați păcăliți, pe Carola Rackete o doare fix la pupa de săraci, ca să folosesc un termen marinăresc. Publicul ei țintă sunt generațiile crescute în puful Occidentului. Spre deosebire de marxismul clasic, cel de tip nou e ideologia bogaților. În mintea acestor ecologiști și progresiști, populația trebuie silită să renunțe la combustibili fosili (benzină, dar și gaze și cărbuni) și la carne prin prețuri prohibitive care, evident, vor lovi în primul rând păturile sărace.