Ioana Lupea: "Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii este amenintat cu amputarea competentelor sale."
In viziunea senatorului PSD Serban Nicolae, autorul unui proiect de lege cu acest scop, CNSAS ar trebui sa stabileasca doar daca un dosar de Securitate se publica sau nu. Fara atributia de a pronunta verdicte de politie politica, Consiliul se va transforma intr-o editura de nisa, un fel de Monitor oficial al Securitatii. Nu este primul atac la integritatea institutiei, supusa unei campanii neintrerupte de discreditare in ultimii doi ani de existenta, practic primii de functionare in parametrii legali. Daca pana in 2005 a fost doar o forma fara fond, una dintre nenumaratele comisii si comitete de elucidare a unor evenimente din trecutul recent, acum CNSAS a intrat si in posesia materiei prime, dosarele fostei Securitati.
Perfida, propunerea legislativa a senatorului Serban Nicolae, un tanar politician conectat la creierul lui Ion Iliescu, are sanse de reusita. Pleaca de la lipsa de obiectivitate a membrilor CNSAS - propusi politic - si flateaza opinia publica, sustinand ca aceasta este singura instanta valabila. Ideea nu e noua, se afla in urma cu un an si in centrul unei campanii a postului Realitatea TV. Totusi, oricat de multa incredere am avea in intelepciunea opiniei publice, ea nu are instrumente sa evalueze un dosar al fostei Securitati.
Istoricilor le-au trebuit cativa ani si asistenta unor specialisti din serviciile secrete pentru a intelege corect semnificatia documentelor. Iar verdictele opiniei publice nu produc efecte juridice: demnitarii nu mai pot fi trasi la raspundere pentru ca au mintit in declaratiile pe propria raspundere privind relatia cu fosta Securitate. Doar pe baza unor condamnari publice pronuntate prin presa, Mona Musca si Constantin Balaceanu-Stolnici n-ar fi renuntat, poate, nici la politica si nici la titluri. Pentru a iesi basma curata ar fi avut nevoie doar de un bun specialist in relatii publice care sa faca din alb negru si din negru alb.
Verdictele CNSAS nu au produs in viata politica ravagii care sa justifice teama partidelor de rezultatul muncii acestei institutii. Cu atat mai putin a PSD, cel mai inversunat inamic al institutiei, a carei recolta de fosti colaboratori ai Securitatii s-a situat sub asteptari. Prin comparatie, pierderile liberalilor au fost mai insemnate cantitativ si calitativ. Una-i deconspirarea Rodicai Stanoiu, alta e cea a lui Mircea Ionescu-Quintus sau Constantin Balaceanu-Stolnici.
Intentia partidului patronat de Ion Iliescu este probabil sa starpeasca orice institutie care ar putea produce acte oficiale privind totalitarismul comunist si sa puna capat dezbaterilor publice asupra naturii criminale a acestuia. Astfel incat nimic sa nu perturbe nostalgia romanilor hranita cu ciocolata cu rom, spalata cu Dero si purtata de muzica lui Horia Moculescu. Atat timp cat totalitarismul comunist este asimilat celor mai frumosi ani, si nu crimei in masa, PSD, inca al lui Ion Iliescu, nu are nicio problema de legitimitate politica.
Recomandările noastre
