Micutul de 3 ani, din Dej, care a supravietuit unei tragedii le aduce voia buna tuturor celor care il vad.
Anton Sigheartau are acum 3 ani. In urma cu doi ani, EVZ i-a spus Ingerul, pentru povestea lui incredibila. Supravietuise o zi si o noapte in padure, la temperaturi negative, langa cadavrul mamei lui, moarta de frig.
Acum, Anton are 3 ani, parul blond, ochii azurii si un ras atat de tonic de te face sa uiti drumul greu pana la casa lui si masina impotmolita in noroi. E curios, plin de povesti si pare sa n-aiba nicio legatura cu drama prin care a trecut. Ii merge bine.
Fascinat de avioane
Anton il asteapta pe Mos Craciun, dar nu spera la prea multe cadouri; dintre „straini” nu-i aduce nimeni in afara de EVZ, dar deja reporterii EVZ nu mai sunt niste straini pentru ca il viziteaza la fiecare sarbatoare. Oricum, are jucarii „de tate” si le arata cu rabdare, prezentand povestea fiecareia. Cand primeste noul ursulet, se bucura din tot sufletul. Ii da repede un nume, Pufi, pentru ca e pufos.
Isi tine jucariile in ordine. Cel mai fascinat e de avioane, iar cand scoate binoclul dintr-o plasa, sare ca un iepuras si rade cu hohote. De altfel, e atat de multumit de cate jucarii are, incat le ofera cu larghete si vizitatorilor, mai ales ca iarna e pe drum si atunci o sa fie mai mult afara, prin zapada: „Am jucarii de tate si avioane de tate”.
Cuminte si prietenos Povesteste pe limba lui, de copil de 3 ani, despre trei iezi- cucuieti, despre o furnica ce duce oaresce in spate si ingerelul care are grija de el. Dupa o scurta pauza pentru rasuflare, incepe explicatiile despre conductele prin care va veni apa in casa si ale gaurilor deja facute in podea in acest scop.
„Si pe acolo pot intra si soriceii... (rade sanatos) si mie-mi plac soriceii, apoi pe acolo va veni apa, aici langa frigider... uite ce frigider avem”, spune dintr-o bucata. Trece apoi la prezentarea ochelarilor, primiti nu de mult timp: „Trebuie sa am grija de ei si sa-i mai port”. E curios de orice. „Aia ce-i?”, intreaba, privind eticheta ursului de plus. „E-ti-che-ta, e-ti-che-ta”, repeta apoi, fascinat de cuvant.
Anton asteapta cu mare interes toamna viitoare, cand va merge la gradinita si se va juca impreuna cu copiii de varsta lui. Pe dealul unde locuieste cu matusa Monica si bunica Maria mai sunt doar cateva familii, niciuna cu copiii de varsta lui. „Acolo sunt multi copii si se joaca... aici n-am cu cine, numai cu Moni. Ma joc cu ursuletul si cu avionul. Si cu gol (mingea - n.r.)”, explica el.
Bunica il soarbe din priviri: „Asa-i de cuminte, asa-i de prietenos...” Cand plecam, copilul se joaca pe pat si rade cu animalutele de plus. De la distanta, l-ai confunda cu o papusa care rade.
SUPRAVIETUITORUL
Medicii au spus ca a fost salvat de instinct
Despre Anton s-a scris pentru prima data in luna martie 2006. A fost o stire-soc: un cioban l-a gasit intr-o padure de langa Dej, judetul Cluj, langa cadavrul mamei sale care a murit de frig. Anton Sigheartau avea un an si cinci luni si statuse mai bine de o zi si o noapte la temperaturi negative alaturi de trupul neinsufletit al mamei sale. A fost un supravietuitor. Medicii au declarat atunci ca pe micut l-a salvat instinctul, care l-a facut sa se ascunda cateva zeci de metri mai departe, sub un pat de frunze. Copilul a scapat intreg din tragedie si pare sa nu-si mai aminteasca nimic.
Autoritatile l-au dat pe Anton in grija bunicii si a matusii, deoarece tatal sau, Ocsi, obisnuieste sa bea. Totusi, isi viziteaza fiul frecvent. Autoritatile locale au uitat de soarta micutului imediat dupa ce s-au laudat ca-l vor ajuta. Primarul Ioan Ungur nu s-a tinut de cuvant cand a spus ca-i va acorda bunicii un ajutor social.
Cititi:
Cei mai cuminti copii se intorc la EVZ
Sabina vrea ca oamenii mari sa fie un pic copilarosi
Clubul secret al micutului Joe
Mesterul Iustinian din clasa a IV-a B
Recomandările noastre
