Prin Decretul nr. 770 din 1966, autoritatile comuniste au facut din aparitia sarcinii o amenintare pentru viata femeii. Doctoritele si nevestele de militieni puteau face avorturi pe diagnostice inventate. Muncitoarele insa foloseau metode barbare.
Prin pedepsirea aspra a avorturilor, comunistii s-au strecurat in asternuturile cuplurilor, reusisera sa faca din viata sexuala a romanilor un adevarat cosmar. Teama de graviditate si de aparitia in familie a unei alte guri de hranit din salariile modeste pe care le aveau cei mai multi romani a adus femeile in situatia de a apela la gesturi disperate.
Desi stiau ca-si riscau viata, acestea faceau avorturi pe ascuns, cu ce aveau la indemana - sarme, cabluri electrice, sonde improvizate, radacini de plante, otet. Multe ajungeau apoi la doctor, direct pe masa de operatie, cu hemoragii grave, peritonite, infectii greu de oprit.
Zeci de mii de femei ajungeau atat de tarziu la spital, incat nu supravietuiau. Medicii care avizau avorturile in spitale sau care trebuiau sa le verifice daca nu sunt insarcinate in timpul controalelor in masa organizate in uzine povestesc grozaviile prin care au trecut.
Avorturi legale in excursii si sterilete din ata de pescuit
Medicii spun ca doar femeile clasei de mijloc si cele sarace aveau de suferit cu adevarat din cauza decretului. Stewardesele, profesoarele, doctoritele si nevestele de procurori si militieni mai scapau de sarcinile nedorite cu o hepatita inventata (diagnostic care permitea avortul) ori reuseau sa se fereasca de graviditate cu pilule aduse de peste granita sau excursii in fosta URSS, unde intreruperea de sarcina era permisa. Nevestele de procurori si militieni beneficiau chiar de controale la cabinete clandestine, infiintate special pentru ele.
„Cei din Ardeal erau mai avantajati, Ungaria era aproape...”, spune ginecologul Gabriel Banceanu, fost sef al Pavilionului Septic din cadrul Spitalului Polizu. Avantajate erau mai ales femeile din familii mai instarite, care puteau calatori in strainatate si isi puteau pune acolo sterilet. „Erau si in tara ginecologi care riscau si improvizau sterilete din substanta sterila si ata care se intinde la peste.”
Trusele de chiuretaj, folosite pe semnatura
Femeile „de rand” nu prea aveau de ales. Cele care hotarau sa nu pastreze copilul „se scobeau” cu sarme sau cabluri electrice pentru a distruge oul in formare ori se lasau pe mana unor medici veterinari, asistente, moase sau ginecologi fara experienta. „Odata deschis, oul e un mediu de cultura „ideal” pentru bacterii”, subliniaza medicul Dorin Drambareanu, seful comisiei care aviza avorturile de la Spitalul „Panait Sarbu”, din Bucuresti.
Printre victimele avorturilor „provocate” au fost totusi si doctorite. „Imi aduc aminte de o colega a sotiei mele. Desi era medic anestezist si obtinuse aprobarea pentru avort, un coleg de breasla a trimis-o sa mai scobeasca, lasand-o sa moara din cauza unei hemoragii puternice”, povesteste Drambareanu.
Medicul isi aduce aminte ca avorturile ilegale erau greu de facut chiar si pentru rude, prieteni ori vecini. „Trusele de la spital erau numerotate, se faceau liste, pe care se scria cu precizie cand am luat instrumentele medicale si cand le-am predat. Orice miscare gresita si te turnau imediat!”
Chiar si atunci cand faceau rost, pe sest, de sonde urinare ori pentru avorturi, medicilor le era frica sa intervina in favoarea cunostintelor. „Sigur ca aveam metodele noastre secrete, dar ce te faceai cand femeile te dadeau de gol la coafor?”, detaliaza Drambareanu. Mai inchideau insa ochii cand la consultatii se prezentau femei cu sterilet. „Ba chiar mai montam cate un astfel de dispozitiv, pe furis.”
RETELE IN HALAT ALB
„Erau spioni prin spitale”
Ca femeile sa poata scapa de interogatorii nesfarsite din partea procuraturii, medicii scriau deseori in foile de observatie ca avorturile s-au produs spontan si nu au fost provocate. „Era o rubrica speciala unde trebuia sa precizam daca au fost sau nu urme de violenta. Comunicam putin cu pacientele si nu le intrebam unde si-au facut avortul, pentru ca dupa aceea bataia de cap era mai mare”, povesteste Drambareanu.
Mai erau si situatii in care femeile se prezentau la control avand inca in uter capete de embrioni neeliminate, rezultat al avorturilor nemedicale la care apelau. „Uneori era dificil sa ascundem aceste cazuri, pentru ca in spital erau cam trei retele informative. Erau spioni peste tot: printre paciente, medici ori asistente.”
O perioada tensionata din acei ani a fost cea in care numarul avorturilor il intrecuse pe cel al nasterilor. „Raportul era de doi la unu. Atunci tata Ginuse (Alexandrina Gainuse, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si responsabila cu Sanatatea - n.r.) a dat ordin sa nu mai facem chiuretaje noaptea, chiar cu riscul cresterii mortalitatii”, isi aduce aminte fostul sef al Comisiei care aviza avorturi de la Maternitatea Giulesti.
4.000 de avorturi incomplete pe an, la Polizu
Medicul Gabriel Banceanu, de la Polizu, avea paciente venite mai ales din cartierele defavorizate ale Capitalei. Nu stiau cum sa se protejeze, nici metoda calendarului nu le era familiara. Foloseau in schimb coada de muscata sau leandru pentru a scapa de sarcini, iar daca nu le iesea, treceau la metode mai „dure”: pastile de apa oxigenata, otet, sonde „reciclate” de la alte operatii.
„In pavilionul septic, cele peste 40 de paturi erau mereu ocupate. Erau femei care stateau si cateva luni, cu complicatii postoperatorii grave. Cred ca aveam 4.000 de avorturi incomplete pe an”, rememoreaza doctorul Banceanu.
LA RISC
Medici la mana militienilor
Femeile trecute de 40 de ani, cele care aveau deja 4-5 copii si fetele sub 16 ani mai aveau o scapare in fata legii. Uneori si doctorii le mai dadeau o mana de ajutor. „Se considera ca femeile nu aveau dreptul sa faca mai mult de doua cezariene, deoarece riscul de ruptura crestea. Era, insa, o gaselnita, ca femeile sa-si mai poata face avorturi. Dar si aici eram controlati. Teoretic, doar 5% din numarul de nasteri puteau fi cezariene. Practic, faceam cezariene si pana la 10%”, isi aminteste doctorul.
Daca femeile nu puteau scapa legal de o sarcina nedorita, stiau, oricum, unde sa-i gaseasca pe cei dispusi sa le faca un avort. „Parerea mea este ca Militia ii stia pe toti doctorii care faceau avorturi la domiciliul lor. Era folositor: ii aveai la mana si ii puteai transforma in informatori. In plus, militienii intelegeau nevoile femeilor, aveau si ei acasa neveste, fiice, amante care aveau nevoie de chiuretaje”, spune Banceanu.
PRODUCTIA DE COPII
Cat mai multe gravide in uzine!
Doctorita ginecolog Romana Drobota consulta mii de muncitoare din fabricile din sectorul 3 al Capitalei (Uzina 23 August, Fabrica de Paine Titan). Pretextul invocat oficial: depistarea diferitelor tipuri de cancer. Adevaratul motiv: descoperirea si raportarea sarcinilor.
„Daca luam femeile in evidenta, nu mai puteau face avort. Daca nu se prezentau cand erau programate la sectorul unde stateau, trimiteau asistentele sa le aduca. Erau de multe ori disperate si, chiar daca le descopeream insarcinate, mergeau pana la capat cu avortul, chiar daca stiau ca ajung caz de procuratura.”
Dar nu toate sarcinile descoperite prin aceste vizite in uzine erau anuntate. „De putine ori, de comun acord cu femeile, stabileam sa nu le trec in evidenta. Le vedeam mai amarate, munceau in conditii grele, in mediu toxic. Dar si noi aveam ordin sa depistam cat mai multe gravide. Eram controlati de Directia Sanitara si ne era frica si noua”, explica Romana Drobota.
Medicul observase ca in „inalta societate” nu prea erau decretei. „Cei din Comitetul Central, spre exemplu, nu faceau atatia copii. Adevaratele drame, avorturile si decesele, erau la femeile de rand.”
Cititi si:
Decreteii, generatia cu stea in frunte
Intrecerea socialista a natalitatii
Mandria de a fi decretel Decretul "decreteilor"
Recomandările noastre
