Poveste de decretel bugetar.
Copil sarac, niciodata dat la meditatii, desi premiant, care se zbate sa fie la o facultate, la care intra abia dupa '89 pentru ca nu mai depinde de directivele Concresului al XIII-lea..., al XVI-lea..., copil care copiaza cu mana lui cartea de gramatica engleza imprumutata de la o biblioteca; engleza pe care, totusi, nu reuseste s-o invete perfect pentru ca nu are la dispozitie niciunul dintre avantajele celor mici de azi.
Ajuns la aproape 40 de ani, daca nu este inginer, informatician sau profesor de limbi straine, este unul dintre miile de tineri semiratati, pentru ca a intrat in campul muncii intr-o perioada in care casele nu mai veneau de la stat, iar reconversia lor profesionala, dincolo de oricare vocatie total nebanoasa, este un sacrificiu pe care nu stiu cate generatii noi le fac acum.
Sunt barbati decretei cu o mare dotare intelectuala dar fara familii pentru ca n-au reusit sa se faca "agenti de asigurare" pentru a avea o casa, sau un salariu care sa-i permita o familie, cu copii cu tot. Sunt femei care, desi realizate profesional, sunt singure, pentru ca a trebuit sa aleaga intre profesie si familie, intre a avea o cariera si a avea un sot, sunt femei singure, cu studii superioare, cu copii pe care-i cresc prin centre maternale, impreuna cu adolescente de 16 ani cu 4 clase !
Sunt femei care nu intra in calculele nimanui; multe firme angajeaza tinere sub 35 de ani, institutiile de stat nu ofera locuinte de serviciu pentru cazuri sociale, si astfel sunt nevoite sa plece in strainatate, ca menajere cel mult , fiind nevoite sa-si lase copiii pe unde se nimereste ( neexistand nici o facilitate care sa faca posibila, fie plecarea impreuna, fie supravietuirea decenta aici ).
Sunt decretei veniti pe lume nu atat nedoriti cat aproape total descoperiti, caci cei mai multi nu au avut timp sa se adapteze, si n-au avut a primi o casa la nunta de la parintii lor... Sunt profesori cu doctorate care locuiesc in caminele pentru licee impreuna cu elevii lor, imbracati mai prost decat ei, sunt bibliotecari platiti mai prost decat o femeie de serviciu la marile banci.
Decreteii exceptii confirma regula... Si regula e mai degraba una a unei serii de generatii cu un procent foarte mare de neadaptati, dezorientati, neasezati. Studiul sociologic al lor din acest punct de vedere ar trebui sa fie edificator.
N.V. - conform descrierii de mai sus P.S. lucrez in domeniul vast si "inutil" pentru societate al culturii din afara mass media, avand acel salariu de bugetar, poate nu stiati, de 690 de lei (de curand), in conditiile in care nu am o casa personala, avand un copil de gradinita de stat la care, totusi, platesc in jur de 300 de lei, un copil pe care as fi preferat sa nu-l cresc singura...Daca scriu? Nu scrisul care face bani... Ce se poate face pentru acel soi de oameni de care este nevoie fara sa se vada? Cine face front de opinie pentru ei? Ce greve sa faca ei?!
Recomandările noastre
