Daca-i asculti pe politicienii romani vorbind in timp ce conduci masina pe drumurile de cosmar ale patriei, iti dai seama cu usurinta ca se comporta precum cei mai  prosti soferi: direct de pe banda dreapta iti taie calea si intra pe banda stanga pentru a vira apoi fara probleme intr-o directie opusa traseului anuntat.

La fel fac si cei de pe banda stanga daca au nevoie de un viraj la dreapta: fara scrupule, fara probleme. Mai mult, daca-si dau seama ca au gresit drumul, se intorc senini pe banda initiala, sperand ca nimeni nu mai tine minte manevra neregulamentara.

Sa luam de pilda declaratia de presa a primului-ministru de miercuri, 22 august. Dupa anuntarea datei alegerilor europarlamentare, ni s-a facut o apologie a politicilor liberale ale guvernului. Interesant, numai ca acelasi discurs l-am auzit si atunci cand PD le cerea liberalilor un raspuns privind proiectata fuziune a celor doua partide.

A plouat cu dezbateri si seminarii pe tema identitatii liberale pana cand proiectul fuziunii a cazut. Identitatea liberala a fost pusa apoi in sertar pentru a fi resapata la urmatoarea criza politica, declansata de motiunea de cenzura anuntata de PSD. Intre cele doua momente, liberalii descoperisera insa virtutile politicii de stanga.

Devenit dependent de PSD dupa izgonirea democratilor din guvern, PNL a votat in parlament mai multe legi de inspiratie PSD-PRM carora propriul guvern le daduse aviz negativ. Asa au trecut Legea protectiei chiriasilor din casele nationalizate si Legea pensiilor - ambele respinse anterior de executiv.

Premierul gasise atunci argumente din belsug pentru a justifica oportunitatea masurilor de inspiratie social-democrata. Miercuri, acelasi premier si-a reluat discursul de dreapta, condamnand ajutoarele sociale „care vin din trecut” (adica de la guvernul PSD) si care favorizeaza dispretul muncii si dependenta de alocatiile primite de la stat.

Era acelasi discurs al Aliantei D.A. din campania electorala. Iata, ne-am zis, omul s-a intors in sfarsit la matca. Nu trec insa cinci minute si aflam ca domnul Tariceanu s-a intalnit cu Nicolae Vacaroiu si cu Florin Georgescu pentru a discuta despre privatizarea societatii Daewoo Automobile.

Experienta celor doi ar fi fost esentiala in luarea unei decizii, ne-a asigurat seful executivului. O fi, doar ca pe vremea cand domnii Vacaroiu si Georgescu conduceau guvernul si, respectiv, Ministerul de Finante privatizarea era un cuvant urat. Demonul scepticismului ne indeamna sa credem ca prim-ministrul a urmarit mai degraba sa-si asigure o alianta cu una dintre taberele din PSD pentru a zadarnici demersul lui Mircea Geoana impotriva guvernului PNL-UDMR.

Faptul ca domnul Vacaroiu este un apropiat al lui Ion Iliescu, care este un adversar declarat al motiunii, nu ar trebui sa ne scape. Mai ramane de lamurit chestiunea consecventei politice si de raspuns la intrebarea: unde se situeaza PNL pe scena politica? La dreapta-stanga sau la stanga-dreapta?

Nici in PSD nu stam mai bine la capitolul consecventa. Dupa ce l-a demonizat pe Traian Basescu inainte de referendum (va amintiti de sloganul „voteaza D.A. si spune-i pa”?), Mircea Geoana ii cere acum  sa actioneze pentru formarea unui nou guvern. Brusc, liderul PSD a descoperit ca actualul guvern ar fi incompetent, adica exact ce a spus Traian Basescu la depunerea juramantului actualei echipe, dupa ce „incompetentii” fusesera votati cu entuziasm de PSD.

Cand o fi descoperit domnul Geoana incompetenta guvernului? Dar importanta implicarii presedintelui in rezolvarea actualei situatii ridicole in care toata lumea contesta pe toata lumea, desi fiecare stie ca un compromis tot va trebui incheiat cu unul dintre partidele hulite?

Si, in alta ordine de idei, de ce s-o fi opunand Ion Iliescu, simbolul stangii romanesti, unei motiuni de cenzura indreptate impotriva unui guvern de dreapta? Poate de cand o fi descoperit ca propriul partid, de stanga, vrea sa scape de propriul sau simbol. Ca tabloul inconsecventei sa fie complet, hop si Marian Vanghelie, care-l invita pe Vasile Dancu sa redevina strategul partidului, dupa ce, cu o luna in urma, ii cerea demisia.

Fie ca o privesti de la dreapta-stanga la stanga-dreapta sau invers, scena politica romaneasca apare ca un imens blocaj de circulatie, in care fiecare vrea sa-i excluda pe ceilalti de pe sosea. Singurul traseu posibil a ramas cel cu sens unic, spre urnele de vot.