Macinat de gandul unui sfarsit demn, Florian Pittis s-a stins din viata, biruit de o boala crunta si doar cu sotia sa alaturi.

Florian Pittis a incetat din viata ieri, la ora 15.15, intr-o rezerva a Institutului Oncologic „Alexandru Trestioreanu”, din Capitala.

Inca de acum un an si jumatate, Pittis a descoperit ca are cancer de prostata in faza terminala, insa a luptat pana in ultima sa clipa.

Ceea ce a ramas in urma sa este un model de demnitate si curaj tocmai prin modul in care cel ce urma sa implineasca in octombrie 64 de ani a privit cumplita boala si a ales sa pastreze o discretie totala in ceea ce priveste starea sanatatii sale. 

De altfel, Florian Pittis a cerut insistent sa fie internat intr-o camera fara ferestre a spitalui, ingrozit de ideea ca cineva i-ar putea surprinde suferinta.

Trupul neinsufletit al artistului a fost depus in holul foaierul Teatrului "Bulandra", sala Izvor. Pittis va fi inmormantat maine, la Cimitirul Bellu, in jurul orei 13:30. Ajunsese la 40 de kilograme Cancerul de prostata este cea mai frecventa forma de cancer intalnita la barbati. Florian Pittis se afla de mai multa vreme in evidentele Institutului Oncologic. In ultima luna, urma un tratament cu citostatice. Era slabit, ajunsese la aproape 40 de kilograme, se tinea destul de greu pe picioare, mai mult sprijinit de Anda, cea care ii era sotie de mai bine de 12 ani.

De altfel, aceasta a fost singura careia Pittis i-a permis sa-i fie alaturi, zi si noapte, pe patul de spital. Dornic sa ramana in memoria romanilor ca o persoana puternica si discreta, artistul a refuzat cu incapatanare sa fie vazut slabit pe un pat din spital tocmai de prietenii si oamenii ce l-au iubit o viata intreaga.

Boala a avansat rapid, facand ca starea de sanatate a artistului sa se agraveze acum o luna si jumatate. Medicii care l-au tratat au descris ultima saptamana din viata sa ca fiind una demna de un mare artist.

„Era comunicativ si plin de umor. Nu s-a plans niciodata, nu s-a vazut ca o victima, ramanand constient aproape pana in ultima clipa. Speram sa ne pazeasca de-acolo de unde este, asa cum a facut-o o viata intreaga!”, ne-a declarat Dana Stanculeanu, directorul institutului in care Florian Pittis a fost internat.

Scena

Mariana Mihut: „Ardea pentru teatru”

Ardea pentru teatru, era trup si suflet dedicat fiecarui spectacol, cu o pasiune pura si adevarata. Teatrul era ratiunea lui de-a fi. Il cunosc de peste 46 de ani. Un om de cultura, un om inteligent, un om discret. I-am cunoscut si parintii, oameni deosebiti. Nu i-a dezamagit. In perioada bolii, s-a retras cu demnitate si cu bun-simt, ca un adevarat gentleman. A plecat un om uluitor. Ma simt pustie fara el. Mariana Mihut, actrita, colega la Teatrul Bulandra

 

Ma distuge vestea mortii lui, pentru ca mi-era un prieten foarte apropiat. Tocmai voiam sa pregatim reintoarcerea lui pe scena. Sunt profund tulburat! Alexandru Darie, director la Teatrul Bulandra

Florian Pittis era partenerul meu de generic la „Teleenciclopedia”, el citea textele la care eram autor sau consultant si se sudase o profunda colaborare intelectuala intre noi, timp de 12 ani neintrerupt, in fiecare sambata. Nu vad pe nimeni sa mai aiba cultura, frumusetea glasului in interpretarea textelor pe viitor. A fost un om de o mare discretie si de o mare eleganta. Razvan Theodorescu, consultant stiintific „Teleenciclopedia”

Muzica

Muzica

 

Motu’ Pittis este nemuritor

„Daca s-ar intampla ceva cu Florian Pittis, ar muri o lume”, spunea nu de mult Vasile Seicaru, amintind de rebelii de la Costinesti, care fumau tigari Carpati si ascultau rock si folk, de generatiile ale caror idealuri incepeau cu discurile lui Bob Dylan, cu Beatles sau cu Rolling Stones.

„As vrea sa ma pot intoarce in timp, dar nu e nicio graba, pentru ca oricum ne vom intalni cu totii Dincolo, dupa ce terminam cu viata asta”, spunea candva Florian Pittis. Si-au amintit vorbele lui, dar n-au reusit sa le mai inteleaga profunzimea si ieri, cand vestea trista i-a socat pe cei care mai sperau intr-o minune.

„Sunt asa de naucit incat amintirile parca au impietrit”, abia mai poate spune Nicu Covaci, si el parte din „gasca tinerilor care au avut candva curaj sa ignore comunismul”.

Daca Phoenix este cea mai mare pasare, Pasarea Colibri este cea mai mica... Il plang toti ce i-au fost aproape inca din ‘92 in noul proiect, Mircea Baniciu, Mircea Vintila sau Vladi Cnejevici, dar si cei care l-au avut in ultimii doi ani alaturi pe scena, Marius Batu si Ducu Bertzi.

„Am facut tot posibilul ca lumea sa nu stie ca nu se simte bine. Nu-i puteam spune sa nu mai vina in fata oamenilor si sa faca extraordinar meseria cu care a fost harazit”, spune Ducu Bertzi. (Diana Evantia Barca)

Viata artistului a ars intre doua mari pasiuni: muzica si teatrul

 

A fost odata ca niciodata un domn cu plete. E posibil sa-l fi vazut la teatru, sa-i fi auzit vocea la televizor sau, noaptea tarziu, la radio. Vorbea despre muzica de parca descria gustul celei mai aromate prajituri mancate vreodata. Avea probleme existentiale profunde cauzate de necesitatea, dictata de trecerea timpului, de a-si muta toate albumele rock de pe discurile de vinil intr-un calculator.

In tinerete, cand altii se antrenau la datul din stegulet, batea nebuneste Bucurestiul intre cautarea ultimei melodii Rolling Stones sau Deep Purple si o repetitie pentru rolul lui Ariel din „Furtuna” lui William Shakespeare.

Mai tarziu, cand pe posturile de televiziune doua fetite il rugau pe „papa” sa le lase singure la mare, o voce groasa recrea la radio biografia lui Jimi Hendrix sau explica povestea Woodstock. Iar sambata seara era intalnire de familie. Acelasi timbru vocal aducea in sufragerie regi antici, muzee, dinozauri si batalii celebre.

Mai tarziu, domnul cu plete s-a imbolnavit. Si-a dus durerea pe picioare, demn, fara aparitii  in care sa cerseasca compasiune, alaturi doar de sotia sa. Obosit si implinit, ieri s-a decis sa se stinga din viata, lasand in urma sa aceasta poveste.

Intre teatru si muzica Florian Pittis s-a nascut pe 4 octombrie 1943, la Bucuresti. Tineretea sa a fost, practic, o cursa nebuna intre doua pasiuni teribile: teatrul si muzica.

Activitatea sa teatrala, alaturi de regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Serban sau Alexandru Tocilescu si implinita intr-un singur loc, la „Lucia Sturza-Bulandra”, era completata la televiziune de trioul muzical din care mai faceau parte Anda Calugareanu si Dan Tufaru. In paralel, Pittis devine un veritabil colectionar de discuri de vinil cu formatii ale caror nume, in epoca respectiva, erau la granita cu erezia.

Se implica, alaturi de Adrian Paunescu, in fenomenul „Cenaclul Flacara”, insa renunta in momentul in care politica vremii incearca sa-l oblige la concesii. Ideile liberale si pletele extravagante il scot de pe ecranele televizoarelor, transformandu-l, cum avea singur sa se caracterizeze mai tarziu, intr-un „surplus nefolositor pentru regim”. 

„Era un visator incorigibil”

Dupa Revolutie, Florian Pittis intemeiaza, alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vladi Cnejevici, formatia Pasarea Colibri, din care face parte pana in 2001 si impreuna cu care inregistreaza cateva albume. Semneaza cronica muzicala in diverse publicatii si devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Romane. 

Infiinteaza Radio3Net, singurul radio public de pe internet si „proiectul de suflet” al artistului, dupa spusele apropiatilor. Acestia povestesc ca Pittis muncea cu o pasiune nemaivazuta. „Era un visator incorigibil. Spunea ca Radio3Net este cea mai mare realizare a vietii lui”, isi aminteste Jerry Schwartz, editor la Radio3Net.

„In istorie sunt momente in care parca Dumnezeu coboara in muzica. Asta imi da pasiune, iar pasiunea mea a fost chiar viata.” Acestea au fost ultimele cuvinte spuse in public de Florian Pittis. Era chiar inainte de a-si implini visul de o viata: un concert al rebelilor tineretii sale, Rolling Stones. (Mihai Mincan)

Amintirile unui vechi prieten ANDREI SERBAN : „Vocatia lui Motu’ a fost teatrul”

De Motu’ Pittis ma leaga inceputurile in teatru. Primul examen de regie la clasa lui Penciulescu si Dimiu a fost cu „Ubu”, si Pittis era Regele, excentric, violent de comic, cu o imaginatie fara limite. Impreuna am luat toate premiile la festivaluri studentesti internationale, tot el a fost apoi si visatorul copil care plutea ca un inger deasupra razboiului din „Iulius Cezar”.

Dorea foarte mult sa-l cunoasca pe Peter Brook si am fost bucuros sa-i inlesnesc aceasta intalnire. Vocatia lui a fost teatrul, dar in muzica si-a gasit libertatea. Nu trebuie sa-l plangem pe Pittis pentru ca a plecat atat de brusc dintre noi.

El si-a trait viata curajos si a ramas el insusi, mereu tanar, pentru ca a ascultat de chemarea inimii. Facea parte din tot ce era viu si fiecare clipa din viata lui era sub semnul unei pasiuni incandescente. Moartea lui nu poate fi un sfarsit. El va continua sa traiasca prin cei tineri.

In memoriam.VIDEO