Pana in 1989, greva minerilor din '77 ramane unica demonstratie de forta in care un prim-ministru a fost sechestrat, iar dictatorul - umilit de oamenii muncii.

August 2007. Miron Cozma e la inchisoare. Faima i-a apus printre ortacii care, in anii ‘90, faceau legea pe bulevardele Capitalei. Mineriadele au compromis Valea, iar economia de piata a dus la inchiderea minelor Dalja si Barbateni.

Saracia domneste printre blocuri-ghetou si localnici dependenti de salarii mizere si ajutoare sociale. Valea Jiului a dat insa tarii si baroni locali, care prospera prin afacerile cu minele ramase. 

Anul disidentei romanesti

August 1977. Judetul Hunedoara a devenit enclava romaneasca in care comunistii au pierdut total controlul. Pornita la gongul legii pensiilor, nr. 3/1977, greva ortacilor s-a intins ca o metastaza care ameninta sa ucida un sistem, pana atunci infailibil. S-a intamplat in zilele de 2 si 3 august, dar germenii miscarii au aparut pe data de 1.

Pentru PCR a fost un an greu. Disidentii Paul Goma, N.C. Munteanu si Vlad Georgescu paraseau tara si vociferau in Occident contra regimului, „Europa libera” transmitea informatii necenzurate despre cutremurul din martie, iar matematicianul Mihai Botez isi incepea disidenta. Faceau valva si cazurile Monicai Lovinescu - agresata de agentii Securitatii la Paris -, dar si scrisoarea deschisa catre Ceausescu a muncitorului Vasile Paraschiv de la Ploiesti.

EVZ readuce in memorie cele trei zile de anticomunism din august ‘77, cand minerii au reusit inimaginabilul: l-au adus pe dictatorul Ceausescu intre ei si l-au sechestrat pe primul-ministru Ilie Verdet.

Scandal de la legea pensiilor

Scanteia care a aprins bazinul Vaii Jiului a fost legea pensiilor, care forta cresterea productiei de carbune prin restrangerea drepturilor lucratorilor. Potrivit poetului Marian Boboc - cercetator acreditat la CNSAS - tentativa Partidului a fost ultima picatura: „In conditiile din subteran se prelungea varsta de pensionare de la 50 la 52 de ani. Informarile Securitatii mentioneaza ca, pe 1 august, erau deja stari grave de nemultumire”.

Dupa ce au „periat” mii de pagini din arhive si au intervievat martori ai evenimentelor, Marian Boboc si colegul sau, profesorul Mihai Barbu, sunt siguri ca „miscarea minereasca a fost una profund anticomunista”.

Ceausescu, fluierat

Protestul care l-a adus pe Ceausescu la Petrosani si l-a facut pe Verdet sa respire aerul sechestrarii e unul de exceptie. Data de 1 august i-a gasit pe minerii din Vale sub asediul zvonurilor privind inasprirea si mai crunta a conditiilor de lucru si de viata.

„Zvonurile existau, dar oamenilor nu li se spunea nimic despre lege. Era haos si in conducerile minelor cu privire la aplicarea ei si asa au aparut, pe 1 august, „elementele recalcitrante” care protestau pe fata”, spune Marian Boboc. 

In noaptea de 2/3 august, flacara revoltei a cuprins toate cele zece mine. La Poarta 2 a exploatarii de la Lupeni s-au intalnit atunci toti grevistii, cu sotiile si copiii acestora. La Mina Paroseni, schimbul de noapte a parasit sutul in frunte cu liderul minerilor din ‘77, Constantin Dobre. In fruntea a 1.000 de oameni, acesta a pornit spre Lupeni, unde a facut jonctiunea cu minerii sositi din tot bazinul.

„Vorbea bine, despre nevoile noastre, si am zis ca Dobre trebuie sa ne fie conducator”, isi aminteste Dumitru Iordache, fost grevist. Miscarea a avut insa un ritm halucinant. Printre injuraturi si amenintarile cu blocarea economiei nationale, Ilie Verdet a sosit la Petrosani, unde a fost sechestrat, urmat de Ceausescu, primit si el cu huiduieli si imbranceli.

Un raport al Securitatii, intocmit la ordinul lui Nicolae Plesita, atunci adjunct al ministrului de interne, mentiona mobilizarea exemplara a securistilor: in noaptea de 2/3 august s-au infiltrat in Vale 160 de ofiteri si subofiteri de la Bucuresti si 700 din judetele limitrofe.

Apoi au urmat condamnarile. Liderul Constantin Dobre a fost mutat la Craiova si a trait 13 ani, urmarit 24 de ore din 24. In 1990 a ajuns in Anglia, unde a primit azil politic.

"Lotul celor 15"

Plesita, calaul Dintre cei aproape 40.000 de grevisti au existat 15 „tapi ispasitori” judecati la Petrosani si condamnati pentru infractiuni de drept comun. Anii de puscarie au fost transformati in „munca corectionala”. Raportul Militiei din 1 octombrie 1977, redactat la ordinul lui Nicolae Plesita, ofera toate detaliile.

Iata si „lotul celor 15”: Constantin Ilie, Vasile Guzu, Gheorghe Costache, Adolf Flaman, Gheorghe Dumitrache si Gheorghe Vitez - 2 ani pentru ultraj. Petru Daragics si  Ion Toderascu - 4 ani pentru ultraj si 1,5 ani pentru vatamare corporala. Alexandru Dabelea, 3 ani pentru ultraj si

1 an pentru vatamare corporala. Ioja Sortan, 3 ani pentru ultraj. Vasile Caila, 2,5 ani pentru ultraj si apologia infractiunilor. Gheorghe Maniliuc, 3,5 ani pentru ofensa adusa autoritatii si 3 ani pentru ultraj. Carol Nagy, 5 ani pentru ofensa adusa autoritatii. Cornel Silvester, 3,5 ani pentru ofensa adusa autoritatii, 3 ani pentru ultraj si 10 luni pentru lovire. Petru Petaca, 4 ani pentru ofensa adusa autoritatii, 3 ani pentru ultraj si 1 an pentru lovire.

AVOCATUL PRIP

I-a aparat pe grevisti in ‘77 si i-a reabilitat in ‘90

Astazi e avocat in Valea Jiului si isi imparte timpul intre divorturi. Acum 30 de ani insa era un tanar jurist, abia repartizat la Combinatul Minier din Petrosani.

Pentru ca a refuzat sa avizeze desfacerea contractelor a 15 condamnati pentru proteste, a ajuns muncitor necalificat la depozitul de lemne. Dar istoria l-a razbunat. Schimbarea de regim i-a permis sa se implice personal in reabilitarea juridica a „gastii de infractori”.

De la tovarasu’ jurist la tovarasu’ salahor

Hartuirea servita minerilor condamnati de comunisti seamana cu procesele staliniste. „Desfacerea contractelor se facea cu spectacol. Inainte sa-i dea afara si sa-i detaseze la alte munci, erau scosi in curtea minei si infierati de conducere si activisti.” Pentru ca un angajat sa fie disponibilizat era nevoie insa si de avizul juristului Pompiliu Prip.

„Acuzatiile aduse lor nu se potriveau cu faptele imputabile pentru incetarea muncii si am refuzat sa semnez. In plus, oamenii erau fruntasi, dar au avut ghinionul sa fie alesi aleatoriu de securisti drept raspunzatori pentru greva, asa, la norma.” Opozitia l-a costat propriul loc de munca. Drept pedeapsa a fost trimis ca muncitor necalificat la un depozit de lemne, de unde nu a mai plecat trei luni. „Din tovarasu’ jurist, am trecut salahor la depozit. Caram si mutam lemne, ca doar Partidul era mare”, isi aminteste avocatul.  

„Am apelat la Miron Cozma” In ianuarie ‘90, Pompiliu Prip a inceput al doilea sau examen de constiinta, cand patru batranei i-au batut la usa. „Erau Caila, Sortan, din lotul celor 15, veniti sa ii ajut sa isi recapete drepturile retrase odata cu condamnarea. Erau vai de ei, saraci, bolnavi si necajiti, de 12 ani privati de inlesnirile mineresti la curent, carbune, transport, vechime.” 

Pentru ei, Prip s-a ocupat de recursul extraordinar. Ironia sortii a facut ca demersurile si procesul sa se fi desfasurat in preajma Mineriadei din 13-15 iunie ‘90. Justitia i-a reabilitat, dar luni intregi sentintele nu au fost aplicate. Salvarea a venit atunci de la un personaj confundat cu decaderea Vaii Jiului, Miron Cozma. „Miron Cozma era influent si am apelat la el. A dat telefoane la cateva mine si s-a rezolvat repunerea in drepturi”, povesteste avocatul Prip.

FILMUL

Cele 10 mine care l-au speriat pe Ceausescu Lonea. Pe 2 august 1977, directorul exploatarii e amenintat cu cutitul de Gheorghe Vitez, care a si fost condamnat. A doua zi, jumatate din schimbul II pleaca la Petrosani.

Petrila. 1 august, 100 de ortaci pleaca in mars spre Centrala Carbunelui Petrosani, sunt rupte exemplare din Scanteia, schimbul I refuza sa intre in sut, iar cativa mineri incearca sa traga sirena exploatarii. Nu au existat condamnari.

Dalja. Securitatea identifica opt mineri grevisti. Pe 13 august, autoritatile afla si de existenta unui asa-zis „comitet de initiativa” al minerilor daljeni.

Livezeni. Nu s-au semnalat evenimente majore.

Aninoasa. Proteste violente pe 1 august. Pe 3, schimburile I si III pleaca spre Lupeni. In prima faza, lider a fost Octavian Dumitru, inlocuit insa de Gheorghe Maniliuc, mana dreapta a lui Constantin Dobre. Dupa evenimente, ortacul Gheorghe Murarescu confectioneaza si imprastie, impreuna cu fiul sau, manifeste. Maniliuc e condamnat si trimis pe santier, iar minerul Dumitru Bajan e expediat la ospiciul din Zam.

Vulcan. Schimbul II pleaca, pe 3 august, la Lupeni, iar protestele continua si pe data de 4. Trei condamnari: Carol Nagy, Cornel Silvester si Petru Petaca.

Paroseni. Mina inaugurata in octombrie 1966 de Nicolae Ceausescu. In noaptea de 2/3 august 1977 de aici au plecat, in frunte cu Constantin Dobre, peste 1.000 de mineri spre Lupeni. Niciun condamnat, dar ortacul Dumitru Iacob a fost internat la ospiciu. Lupeni. Pe 2 august, la Poarta nr. 2, se strang mineri, femei si copii. Se intocmeste lista cu revendicari, iar pe 3 august soseste insusi Nicolae Ceausescu. Apar sase condamnari: Petre Daragics, Alexandru Dabelea, Ion Toderascu, Vasile Caila si Ioja Sortan. Pe 12 august, grevistul Constantin Ivan e internat la Zam.

Barbateni. Pe 2 si 3 august minerii pleaca la Lupeni, iar pe 4 august protesteaza din nou. Condamnati: Vasile Guzu, Adolf Flaman, Gheorghe Dumitrache si George Costache, ultimul internat, in septembrie, la Zam.

Uricani. Pe 3 august, minerul-sef, Constantin Gradinaru, Erou al Muncii Socialiste, impreuna cu Nicolae Buraga si Gheorghe Grigoriu pornesc cu ortacii lor spre Lupeni. Singurul condamnat a fost Gradinaru, pentru un banal scandal.

(Sursa: „Strict secret: Lupeni ‘77. Filajul continua” - in curs de aparitie)