Ioana Lupea: "Excesul de discurs moral poate duce la intoleranta, iar esecul in crearea unei lumi a binelui la deziluzie".

Referendumul a produs o dislocare masiva si fara precedent de electorate de la partidele de bastina in aria de acoperire a lui Traian Basescu. Daca nu a generat o schimbare in raportul de forte rezultat din alegerile generale, referendumul a spulberat matricea traditionala de vot atragand spre Basescu si spre PD toate tipurile de alegatori.

Ce a convins un votant al PRM, al UDMR sau al PSD sa se comporte electoral la fel cu un alegator al Aliantei D.A.? Irezistibil la Basescu este discursul moral, acum asumat integral si de Partidul Democrat.

Votul uninominal, lustratia, parlamentul unicameral, regimul prezidential au devenit necesare pentru ca sunt optiuni morale care conduc la reforma morala a clasei politice si la o majoritate morala. Cu atat mai morale cu cat rezultatul referendumului reflecta si vointa lui Dumnezeu.

Dupa referendum, discursul normativ a contaminat spatiul public. Fiecaruia pare sa ne fi crescut un organ al competentei etice. Politica, institutiile, presa, mediul de afaceri chiar si oamenii obisnuiti ajunsi accidental in centrul interesului general sunt scanate moral, le sunt verificate, degraba si cu exigenta, principiile.

Ca urmare, avem partide morale si imorale, presa morala si imorala, afaceri morale si imorale. Distanta intre bine si rau, viciu si virtute este cateodata de un cuvant, unul singur expediaza urgent politicieni, jurnalisti, oameni de afaceri, chiar institutii intr-o categorie sau in cealalta. Discursul moral permite sa condamni fara un verdict al justitiei si sa-ti etichetezi adversarii: sentintele si poreclele sunt maniheiste si rezistente. 

Transarea morala a controverselor politice starneste, a dovedit-o referendumul, sentimente puternice si o participare intensa. De care Traian Basescu si PD au nevoie pentru a-si tine suporterii „calzi” in vederea alegerilor. Intensitatea consolideaza informatiile si cunostintele deja dobandite si impermeabilizeaza opinia publica la altele noi.

Este instructiv de observat, in acest context, diferenta de reactie la doua informatii: incinsa la „intelegerea secreta dintre PNL si PSD” si neutra la prezenta lui Marin Antonescu si Viorel Stanca, doi fosti securisti si imbogatiti ai tranzitiei, in conducerea locala a PD, avocatul lustratiei.

Adversarii presedintelui si ai PD incearca prin invocarea „problemelor reale ale cetatenilor” sa obtina o scadere a temperaturii in spatiul public, pentru a-i raci pe alegatori si a-i sensibiliza la propriul discurs si la informatiile defavorabile castigatorilor din 19 mai.  Discursul moral ii face insa pe Traian Basescu si PD prizonierii aparentelor.

Politica nu este pura etic, asa cum ne imaginam noi astazi, ci un amestec echilibrat intre idealism si realism. Acestia nu-si permit insa - daca doresc sa mentina  intensitatea participarii - sa admita public ca un conflict politic poate fi solutionat nu numai prin infrangerea celorlalti, ci si prin intermediul unor intelegeri.

Ce altceva decat negociere politica putea avea loc intre Basescu si PSD inaintea motiunii de cenzura impotriva cabinetului Tariceanu? Teoria spune ca idealistii vehementi in public devin pragmatici in privat. Exista riscuri majore al discursului moral: excesul duce la intoleranta, iar esecul in a crea o lume mai buna prin excluderea raului, la deziluzie. Ambele se pot intoarce impotriva „moralistilor”.