Sa iubesti fotbalul e o forma de a refuza maturitatea.
Ati vazut. Se duc niste barbati (de cartier, eventual) la un film. Aud niste sunete din strafundurile istoriei si decid ca asta li s-ar potrivi si lor. Si incep sa tipe «augh, augh, augh». Nu sunt nici golani integrali, nici putin intarziati.
Oamenii aia din tribune sunt ca gastile copiilor din taramul «Nicaieri». Amicii lui Peter Pan alimenteaza fotbalul dintotdeauna si pretutindeni. Caci, ce altceva e acel zvacnet, ca si cum in brat ti s-ar injecta bucurie, cand te trezesti cascand gura la o cascada de driblinguri? Spun si eu, ca Fanus Neagu, «cand mi se face dor de fotbal, ma uit si la meciurile urate, doar sa-i vad cum se imping acolo, unii in altii, pentru un petic de minge».
Imi place sa privesc miliardari (n-are importanta ca sunt de carton, vorbim de latura lor umana) prabusiti pe fotoliile de la oficiale, cu aerul unui gladiator ravasit in ziua cand isi inmormanteaza un tovaras cu care a purtat razboaie. Sa vad suporteri cantand fericiti sau oftand ca batranii care pipaie cate o frunza galbena pe pervaz si inteleg ca vara s-a dus si vine toamna.
Fotbalul e un amalgam de emotii pe care nu le poti penetra decat daca esti un „neispravit”, un „neterminat”, daca maturizarea nu ti s-a sfarsit. Un copil, care are inca inocenta sa-si transfere viata, pentru o ora si jumatate, altor copii rasfatati. Mutantii cu lant nu sunt din visul asta. Sunt un pas inapoi spre animalitate.
Mediul stadioanelor, unde se fumeaza tigari ieftine, se bea rom pe ascuns (iarna) si bere calaie (vara), se scuipa, se injura si se plange, cum n-au sa reuseasca niciodata actorii de telenovele, e o colectie de pete neregulate, ca formele de relief pe harti.
Doamnele, sotiile, mamele ar trebui sa stie ca promisiunile de a nu mai merge la meci sunt fara speranta, precum cele pe care le fac oamenii in noaptea Anului Nou.Imi plac si pauzele competitionale «romanesti», cu aceeasi poveste.Fotbalistul plecat in strainatate «e intors» acasa pe post de salvator.
Acum a venit randul lui Daniel Niculae sa fie ademenit cu parfumul Giulestiului. «Shakira » Borcea e un deja-vu. Face non-stop pe cadana pentru a-l seduce pe Marius Niculae. Se va intoarce barbat si Rica Neaga, odinioara domnul Goe, astazi tata de familie.
Suporterii tanjesc mereu dupa fotbalistii plecati in patru zari, cum tanjesc mereu barbatii dupa femeile din trecutul lor. In fotbal, mitul eternei reintoarceri la «marea dragoste» e viu. Mai conteaza ca, la revenire, constati ca idolii «s-au implinit», ca nu mai seamana cu «fecioarele» care iti sucisera odinioara mintile?
Recomandările noastre
