Multe dintre procedurile actuale de urmarire a unei persoane au fost dezvoltate de Securitate. Cercetarea arhivelor poate arunca o lumina asupra modalitatilor de lucru actuale ale agentiilor de informatii.

Descoperiti cateva cazuri celebre de urmarire, ce tehnologie se folosea si cum a evoluat aceasta.

Saptamana aceasta, directorul Serviciului de Informatii Externe, Claudiu Saftoiu, a fost nevoit sa demisioneze.El a facut acest gest dupa o eroare aparuta intr-o declaratie in fata unei comisii parlamentare, in ceea ce priveste procedura de ascultare a telefoanelor de catre Serviciul de Informatii Externe.

Departamentul Securitatii Statului, dar si Serviciile de informatii romanesti de dupa 1989 au fost acuzate de nenumarate ori ca asculta si intercepteaza ilegal convorbirile telefonice.

Pe 13 iunie 1996, capitanul SRI Constantin Bucur a dezvaluit ca institutia condusa de Virgil Magureanu a operat interceptari ale unor convorbiri telefonice particulare in scopuri politice. Nicolae Ulieru, purtator de cuvant al Serviciului Roman de Informatii, a recunoscut, la 14 iunie, ca SRI a inregistrat conversatii telefonice private, dar a afirmat ca operatiunea a fost legala.

Toti ii asculta pe toti

Nici Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, asa-numitul „Doi si-un sfert”, nu a scapat de acuzatia ca ar fi facut interceptari telefonice ilegale. In 2003, seful Serviciului de protectie interna a politiei a solicitat Parchetului National Anticoruptie interceptarea telefoanelor a doua agentii de presa.

In octombrie 2004, in plina campanie electorala, un jurnalist a acuzat MApN-ul de interceptari telefonice ilegale. Ziaristul discutase cu un membru PD despre asa-zisul document „secret” scurs de la Ministerul Apararii, iar ministrul Ioan Mircea Pascu l-a atentionat ca stie ce a discutat.

Saptamana aceasta, fostul sef al SRI, Radu Timofte, a declarat ca are cunostinta de faptul ca se fac interceptari ilegale, dar nu de serviciile secrete, ci de anumite firme si grupuri de interese care au posibilitatea sa achizitioneze tehnica necesara.

Aceleasi proceduri, tehnica evoluata

General-locotenent Dumitru Ion Zamfir, adjunct al directorului SRI, sustine in studiul sau „Tehnica operativa folosita de Serviciile de informatii romanesti” ca „serviciile secrete au interceptat convorbirile telefonice inca de la aparitia telefonului, prin ascultarea acestora la casca direct din centrala telefonica. In preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a descoperit magnetofonul, fapt ce a permis inregistrarea discutiilor si a convorbirilor telefonice”.

Departe de a disparea, legale sau ilegale, convorbirile telefonice sunt interceptate si inregistrate. Metodele sunt aceleasi si nu au fost inventate de Securitate, ci de toate serviciile de informatii din lume. Una dintre butadele despre filajul si munca tehnico-operativa a Securitatii sustine ca, intr-o noapte in cartierul Primaverii, cativa ofiteri de Securitate fugareau de zor o pisica.

In urma unei perchezitii secrete, soldata si cu implantarea de microfoane, ofiterii de Securitate au lucrat impecabil, toate obiectele fiind lasate la locul lor, cu o exceptie: proprietarul avea o pisica ce a scapat printre picioarele vizitatorilor nocturni.

Departe de a fi o legenda, cazul de mai sus este unul real. De nenumarate ori, ofiterii de Securitate au fost pusi in situatii-limita pentru ca trebuiau sa instaleze aparatura de inregistrare sau sa fotocopieze documente, sa faca perchezitii clandestine.

O alta intamplare ramasa in legenda este cea privind evitarea unui atac terorist. Securitatea a fost informata ca ambasadorul Israelului la Bucuresti fusese condamnat la moarte de „Miscarea Palestiniana de Eliberare”.

Membrii celulei teroriste au fost identificati, dar cum „planul de masuri” suna clar: „Evitarea oricarui risc”, ofiterii de Securitate au patruns in camera de hotel, unde percutoarele armelor au fost pilite, cuiele grenadelor scoase, iar armele puse la loc in ascunzatoare, fara a lasa absolut nicio urma. Si astazi sunt folosite aceleasi metode, cu singura deosebire ca mijloacele tehnice au evoluat.

Unul dintre cele mai celebre cazuri de urmarire informativa - data ca exemplu multi ani in Directia Securitatii Statului (DSS)  - a fost cea cu numele de cod „Pantera” (1971-1974).

Cazul „Pantera”

Cazul a fost amplu dezbatut, iar dosarul a fost descoperit in Arhivele SRI de istoricul dr. Cristian Troncota. Directia judeteana Mures a fost sesizata ca directorul Combinatului de Produse Ceramice din Sighisoara furniza date secrete despre preturile concurentei unui cetatean vest-german, reprezentant al firmelor „Comex” si „Degussa” din Republica Federala Germania.

Prin aceste firme, combinatul din Sighisoara desfacea cantitati mari de produse ceramice pe piata vest-ger-mana. Suspiciunile ofiterilor de la Contraspionaj economic au fost trezite de faptul ca cetateanul vest-german era tot timpul bine informat asupra ofertelor primite de combinat de la firmele concurente.

S-a trecut ca prima masura la supravegherea informativa a intregului personal care avea tangenta cu derularea contractelor, inclusiv a directorului si sefului Biroului de Documente Secrete.

S-au folosit toate mijloacele, inclusiv cu aparatura Tehnico-Operativa (TO) de inregistrare a convorbirilor telefonice, dar si a discutiilor de la birou si acasa. Fara rezultate.

Cu toate acestea s-a constatat ca, de fiecare data cand venea la tratative, in combinat, cetateanul vest-german facea o scurta vizita protocolara in biroul directorului, dupa care se retragea in sala de tratative. Desi in biroul directorului erau deja instalate microfoane, nu au fost inregistrate decat discutii banale, fara importanta.

In ciuda acestui fapt, s-a constatat ca informatii secrete din combinat privind ofertele firmelor concurente continuau sa se scurga in beneficiul cetateanului vest-german.

Camera video si cainele din hotel

La un moment dat, una dintre informatoarele dirijate pe langa directorul combinatului a observat ca in casa de fier din biroul acestuia se afla o cantitate impresionanta de bijuterii din aur. Au intervenit din nou cei de la Tehnica-Operativa (TO).

S-a obtinut mulajul cheii de la casa de fier si a avut loc o perchezitie secreta: bijuteriile au fost inventariate, dar lasate in aceeasi pozitie in care au fost gasite.

Cum bijuteriile nu se gaseau pe piata romaneasca, indiciile au dus spre director. Pentru intensificarea supravegherii in biroul directorului a fost instalata o camera de luat vederi cu circuit inchis, bine ascunsa. In plus, imaginile erau inregistrate pentru a fi folosite ca proba.

La prima vizita a cetateanului vest-german, camerele au surprins ca directorul a inmanat oaspetelui sau o hartie A5, fara sa aiba loc vreo discutie intre ei. Comerciantul a luat biletelul, pe care l-a pus in geanta personala. Din acel moment a inceput o alta munca contracronometru.

Prima problema a celor de la Securitate care doreau sa fotografieze biletelul a aparut rapid, intrucat cetateanul vest-german venea insotit in Romania de un caine lup, pe care in timpul tratativelor il lasa in camera de hotel.

Profitand ca germanul s-a deplasat la Targu-Mures insotit de o tanara - informatoare a Securitatii cu sarcina de a asigura o companie cat mai placuta -, ofiterii au organizat o patrundere secreta in camera de hotel. Cainele a fost anihilat cu un medicament special si cu o botnita. Geanta a fost deschisa, iar documentele, printre care si biletelul directorului fotocopiate. Pe biletel erau trecute preturile de la firmele concurente.

A doua zi, la Bucuresti, pe peronul Garii de Nord, vest-germanul a fost retinut de Securitate, iar la deschiderea gentii a fost descoperit biletelul directorului.

Vest-germanul a recunoscut ulterior ca directorul combinatului din Sighisoara ii oferea documente si date secrete in schimbul unor avantaje materiale: bijuterii, ceasuri placate cu aur, lazi cu bauturi fine... Germanul a fost condamnat la patru ani si jumatate, dar patronii sai au platit cautiunea si s-a intors in Germania.

In schimb, directorului i-au fost confiscate bunurile, dar nu a patit nimic pentru ca era membru in Biroul Judetean PCR, iar organele de partid nu au aprobat inceperea urmaririi penale. Partidul a invins Securitatea...

Servicii secrete

Tehnologie si spionaj

Dupa cum spune generalul Zamfir in  studiul sau „Tehnica operativa folosita de Serviciile de informatii romanesti”, dintre primele aparate utilizate de Securitate se distinge minimagnetofonul de tip Kosth, care utiliza ca suport de stocare casete cu role din sarma.

Interceptarea convorbirilor telefonice

Ulterior a fost folosit  magnetofonul Grundig  Luxus, care datorita dimensiunilor mici putea fi disimulat intr-o masina de ras electrica. Unul dintre cele mai utilizate mijloace pentru inregistrare a discutiilor a fost magnetofonul Uher, care se distingea prin calitatea deosebita a inregistrarilor si printr-o fiabilitate de exceptie. De asemenea, pentru inregistrarea discutiilor captate prin emitatori de ascultare a fost utilizat magnetofonul, cu receptor radio incorporat, de tip Crown.

„La inceputurile telefoniei, operatoarele telefonice erau cele care, ca agenti, furnizau informatii serviciului secret, prin ascultarea la casca a convorbirilor. Ulterior, in interiorul sediilor centralelor telefonice a unor spatii unde se puteau asculta si inregistra mai multe convorbiri telefonice simultan, prin conectarea „in paralel” a dispozitivelor de inregistrare la linia telefonica interceptata.

Pentru situatii mai deosebite, cand nu era oportuna inregistrarea convorbirilor in regim centralizat, interceptarea convorbirilor telefonice s-a realizat prin diferite echipamente conectate la dispozitivele de inre-gistrare prezentate mai sus, dintre care se disting aparatul de tip Fujita si ventuza telefonica Sun”, scrie Zamfir.

Interceptarea discutiilor

Microfoane in pereti

> Aparitia microfoanelor active a condus la ideea includerii acestora in elemente de constructie si transportarea semnalului la distanta pentru a putea fi inregistrat si exploatat.

> Unele microfoane erau disimulate in diverse elemente de constructie (foto). Este de mentionat faptul ca microfonul era mascat cu o panza speciala ce permitea captarea undelor sonore, dar care putea fi vopsita si prelucrata astfel incat sa nu fie tradata prezenta mijlocului tehnic.

> Pentru interceptarea discutiilor din spatii inchise si pentru transmiterea acestora la distanta, Securitatea utiliza o gama larga de microfoane cu amplificator, cu transmisia semnalului pe suport fizic.

> Semnalul audio interceptat putea fi transmis la distante de pana la zece kilometri, pe circuite fizice, intr-un punct de interceptare unde inregistrarea se facea pe magnetofoane si mai tarziu pe casetofoane cu casete multiple.