In corespondenta inedita, cei doi iubiti folosesc diminutive dragastoase.

Anul acesta, Editura Polirom va reedita corespondenta inedita dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle, "Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit", cu scrisori din arhiva familiei Graziella si Vasile Grigorcea.

Editia ingrijita, cu transcriere, note si prefata de Christina Zarifopol-Illias, a aparut in 2000 intr-un format de lux, de peste 500 de pagini, cu scrisorile poetului in facsimil. Datorita succesului, cartea in care Veronica i se adreseaza lui Eminescu cu diminutive dragastoase, printre care "Mitule iubit", a fost reeditata tot in 2000, in format de buzunar.

Dupa ce armate de istorici literari rascolisera in fondul de manuscrise depus de Titu Maiorescu la Academie, in biblioteci si colectii private, in arhivele din Ipotesti, Botosani, Iasi, Cernauti, Blaj, Viena sau Bucuresti, gratie Christinei Zarifopol-Illias, aceste scrisori reprezinta o incredibila restituire documentara.

"E vorba despre 108 scrisori, complet necunoscute pana atunci specialistilor si publicului larg. La fondul epistolar compus din 66 de scrisori (13 ale lui Eminescu, 48 ale Veronicai Micle si 5 atribuite de zelosul Octav Minar), s-au adaugat dintr-o data, printr-o senzationala completare, 93 de scrisori trimise de Eminescu Veronicai si 15 pe care ea i le-a adresat poetului - toate fiind pastrate de succesivele mostenitoare ale vaduvei lui Stefan Micle", spune criticul Daniel Cristea-Enache.

Se iubeau cu adevarat

Scrisorile dintre indragostiti aduc detalii importante fie prin noutatea lor, fie pentru ca ajuta la confirmari sau la lansarea unor ipoteze neluate pana acum in calcul. Unele dintre ele sunt impresionante, dezvaluind suferintele si framantarile poetului bolnav.

"In ciuda suisurilor si a cobo-rasurilor, cei doi protagonisti se iubeau cu adevarat. Legenda jocului amoros duplicitar - cand cinic si plebeu, cand nemilos-rafinat, cand, pur si simplu, mincinos, centrat exclusiv pe placerea carnala, al amandurora - intretinuta de o intreaga specie de biografi, este infirmata in mod categoric", crede Christina Zarifopol-Illias.

De dor "Departarea asta ne strica rau"

"Mai ingerasule,     Asa te-as saruta s-asa te-as desmierda s-asa as veni la tine de repede, daca n-as fi bolnav si daca nu m-as teme ca acest ger nemaipomenit sa ma imbolnaveasca si mai rau. Puiutul meu cel scump si iubit - ce faci tu? Iti trimit deosebite Tararale, Farfarale si Scrancioabe* si te rog sa ma ierti ca nu-ti scriu mai des - cane ce sunt fara de inima. Departarea asta ne strica rau. De s-ar mantui odata afacerile tale si si de-as gasi si eu ceva mai sigur decat tampenia Timpului, ca sa fim odata un trup si un suflet - auzi tu? Iarta scrisoarea mea grobiana de alaltaieri, dar sa stii tu ca oricine ar vrea sa mi te iee pe tine, singura mea avere si singura mea fericire din lume, e un om de nimic care merita spanzuratoare si epitetele cele mai proaste. Iarta, dar tu stii ca de cate ori imi vorbesti de curtezani, imi infigi un ghimp in inima. Puiutule, zau nu pot veni inca, ca sunt bolnav, dar asa-mi esti de draga, asa ca nu stiu cum sa ti-o mai spun. (...)  Te sarut macar in gand de mii de ori si raman al tau pentru vecii-vecilor. Bucuresti 14 ianuarie 1880 Emin"

Speranta

"M-am nascut din nou"

"Mitule iubit si al meu scump si dragalas,     Tu cate odata esti inger, acuma ai fost fiind ca fara sa ma astept am primit scrisori de la tine. Mitule, nu te supara daca cu o veselie nebuna care ma caracteriza iti spun ca m-au apucat hachitele cochetariei, dar ce vrei? - speranta ca am scapat - stii tu de ce - ma face sa-mi ies din piele, mi se pare c-am nascut din nou, am inceput a mai prinde putin la viata si putere, toate-mi par bune si frumoase. (...). Eminule, scrisoarea ta e foarte posomorata, mi-i da voie fara sa te superi daca te voi acuza pe tine oricat de rau ti-ar merge, tu vrei singur sa ridici la nesfarsit piatra lui Sisif; (...)Eminescul meu cheri, spune-mi si raspunde numaidecat - e ordin imparatesc - mai iei tu medicamentoasele tale? Si cu aceasta am onoare a te instiinta ca ma asteapta asternutul si ma duc sa ma culc singura, singurica cu gandul la scumpul meu.

12 Martie 1880 Iasi    Veronica"

Inedit

Manuscrise necunoscute de Eminescu

In jur de 300 de pagini de manuscris, in care s-ar regasi si "Jurnalul de la Putna" al lui Mihai Eminescu, au fost gasite in tara si in Statele Unite, a declarat Mircia Dumitrescu, artistul care a conceput grafic editiile facsimilate ale caietelor lui Eminescu, publicate sub egida Academiei Romane. Statutul juridic si provenienta manuscriselor nu se cunosc inca.

Ieri, la Fundatia Nationala pentru Arta si Stiinta, Eugen Simion, fostul presedinte al Academiei, a lansat al VII-lea volum din editia aceasta. Primul a fost lansat in ianuarie 2005. 

Anul acesta, ar fi trebuit scoase zece volume, cu un milion de lei oferiti de guvern. Directorul Editurii Academiei, scriitorul D.R. Popescu, a organizat insa doua licitatii contestate ulterior, iar banii au fost returnati guvernului.

Tot in cadrul lansarii, Eugen Simion a criticat EVZ pentru publicarea articolului de ieri despre poeziile licentioase considerand ca acestea nu-l reprezinta pe poet. (Florentina Ciuverca)