Cel mai bine vandut autor roman a primit la Gala "Zece pentru Romania" trofeul pentru cel mai bun scriitor contemporan.

Mircea Cartarescu a fost desemnat cel mai bun scriitor contemporan la Gala "Zece pentru Romania" de la sfarsitul anului trecut, castigand trofeul dintr-o lista cu 12 nume, in care printre nominalizati au fost Andrei Plesu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici.

Scriitorul se intreaba daca "un eseist, un critic, un filosof, un reporter, chiar si foarte talentat literar, este cu adevarat un scriitor", fiind surprins ca au fost si "autori aproape uitati ca D.R. Popescu sau inca nu de ajuns afirmati, ca Horia Garbea, pe lista". }

Mircea Cartarescu se afla in Germania, la Schloss Solitude, langa Stuttgart, unde scrie ultima parte din trilogia "Orbitor", pe care spera ca o va termina pana la jumatatea anului. El ramane si cel mai bine vandut scriitor roman: "De ce iubim femeile" s-a vandut din 2004 in 135.000 de exemplare.

EVZ: Ce credeti despre Gala si ideea concursului "Zece pentru Romania"? Cu ce senzatie ati ramas in urma premiului si cum va raportati la el?

Mircea Cartarescu: Intre nenumarate tipuri de show-uri de televiziune, exista si cel al ierarhiilor nationale. Omul e o fiinta care traieste in ierarhii si se hraneste, intr-un fel, cu ele. Ne obsedeaza ideea de a-l descoperi, in toate domeniile, pe "cel mai bun", "cel mai important", "cel mai mare".

E placut si distractiv pentru unii sa faca clasamente, iluzionandu-se ca rezultatul va fi cu atat mai adevarat, cu cat mai multi oameni participa la joc. Pana la urma, toata povestea ramane doar un mod relativ decent de a ne petrece timpul liber. Premiul l-am luat absolut intamplator, de fapt putea sa-l ia oricine. Nu pe baza lui trebuie sa traga cineva concluzia ca as fi "cel mai bun scriitor al momentului".

Cum apreciati selectia si faptul ca breasla v-a ales castigator? Ce e bun si ce e rau in ideea unei asemenea ierarhizari?

Lista preliminara a scriitorilor a fost din cale-afara de bizara. Pentru un cunoscator al literaturii romane contemporane, ea nu are niciun sens. Florin Iaru a semnalat o problema in legatura cu patru dintre autori: unde se opreste notiunea de "scriitor"? Este un eseist, un critic, un filosof, un reporter, chiar si foarte talentat literar, cu adevarat un scriitor?

Chiar nefiind de acord cu presupozitiile si demonstratia lui Iaru, trebuie sa recunoastem ca exista un sens tare si unul slab al cuvantului, si ca sensul tare se refera la autorii de fictiune (poeti, prozatori si dramaturgi). Eu cred ca patru scriitori in sensul slab al cuvantului au fost prea multi pe aceasta lista, in detrimentul scriitorilor in sens tare.

Doi ar fi fost, poate, suficienti. Valoric, apoi, exista (fara sa vreau sa supar pe nimeni) o anomalie remarcata de multa lume: e greu de inteles cum autori aproape uitati, ca D.R. Popescu, sau inca nu de ajuns afirmati, ca Horia Garbea, au nimerit pe o lista cu numai doisprezece scriitori. Iata, deci, ca, fara sa intram deloc in detalii, jumatate din lista pune probleme.

Lista facuta de francezi pentru "Les belles etrangeres", acum un an si ceva, a fost cu mult mai buna. Eu am incercat sa fac una si mai buna cand am luat cuvantul la Ateneu, fara sa introduc pe ea niciunul dintre numele din lista preliminara: Mircea Ivanescu, Mircea Horia Simionescu, Gabriela Adamesteanu, Stefan Agopian, Ioan Es. Pop, Gabriela Melinescu, Andrei Codrescu, Norman Manea, Ion Muresan la care am uitat atunci sa-i adaug pe Serban Foarta si pe Emil Brumaru.

M-am oprit si eu numai la valori sigure si afirmate. Inca doua liste, cu alti autori la fel de buni, se mai pot face oricand. Sigur ca fiecare autor e altfel, si ca ierarhiile stricte nu duc la nimic. Totusi, ideea de ierarhie literara nu e absurda, caci, desi doi autori ca Faulkner si Scott Fitzgerald, sa zicem, sunt total diferiti, in absolut Faulkner e un scriitor mult mai mare (ceea ce nu ma-mpiedica sa-mi placa, mie personal, mult mai mult Fitzgerald...).

Mult mai evidenta e diferenta de valoare in absolut dintre, de pilda, Arghezi si Toparceanu. Mi se pare destul de clar ca in orice ierarhie rezonabila a poeziei romanesti Arghezi va sta mult mai sus decat Toparceanu.

Ati stat in strainatate in ultima vreme. Cand va intoarceti si cand va aparea urmatorul dv. roman?

Sunt tot la Schloss Solitude, langa Stuttgart, unde nu fac altceva decat sa scriu. Sper ca pana la jumatatea anului sa ma pot elibera de strivitoarea povara a celor peste 1.300 de pagini cate va avea trilogia "Orbitor", cea mai irationala aventura literara in care m-am aruncat vreodata si care mi-a mancat creierul si inima.

Dupa ce termin "Orbitor" voi fi alt om, in stare sa simta si sa se bucure de viata. Deocamdata nu-mi permit. Pana apare volumul trei din "Orbitor" voi mai avea, probabil foarte repede, o mica surpriza pentru cititori.

Cum v-ati petrecut Sarbatorile?

Noaptea de Revelion, pe care-am petrecut-o acasa, in trei, a fost de o frumusete magica: timp de cateva ore eu am privit spre Ioana, Ioana spre mine si amandoi catre Gabriel, adormit pe canapea...

"De ce iubim femeile", o carte cinstita Ultima dv. carte "De ce iubim femeile", a carei prima editie, aparuta in decembrie 2004, a avut un tiraj total de 135.000 de exemplare, s-a vandut si in 2006 in aproape 30.000 de exemplare. Cum va explicati acest succes?

Cu "De ce iubim femeile" le-am dat amicilor mei scriitori cele mai bune argumente impotriva mea. Pentru multi e limpede acum ca sunt doar un smecher care-si prostitueaza talentul pentru satisfacerea unei nevoi patologice de succes si popularitate, poate chiar si pur si simplu pentru bani.

Mi-am recitit de curand aceasta colectie de povestiri care, departe de a-mi fi adus ceva bun, a fost de la-nceput pentru mine o sursa de teribila suferinta si indoiala. N-am gasit in ea nici vulgaritatea de care vorbesc unii, nici "agenda mea sexuala", nici literatura "pe placul coafezelor".

Nu mi se pare ca e "una dintre cele mai periculoase carti din literatura romana, tribut adus capitalismului abject", cum a scris un critic. N-am gasit nici "sexismul" despre care a scris altcineva. Numai pentru ca s-a vandut mult pentru standardele romanesti (mediocru pentru cele ale pietelor de carte mai avansate), "De ce iubim femeile" nu merita un asemenea tratament.

Mie mi se pare o carte cinstita, cu cateva highlights care nu sunt la-ndemana chiar a oricui ("Diavolul de hartie", "Zaraza", "Bomba de aur"...). Dar anul acesta va arata, sper, ca nu m-am specializat totusi in carti de acest fel...

PE CONT PROPRIU

"Imi gestionez singur drepturile de autor"

Care ar fi cel mai important pas pentru a ne face cunoscuti? Unde apar dificultatile pentru a ne face vizibili?

Institutiile culturale romanesti n-au functionat niciodata. Cazul "Portocala", dincolo de detalii, arata ca ele nu functioneaza la standarde civilizate nici azi. Institutul Cultural Roman are acum oameni foarte meritorii in frunte, e un mare pas inainte fata de conducerea anterioara, dar e inca legat de maini si de picioare printr-o legislatie aberanta.

Apoi, intre Ministerul de Externe, Ministerul Culturii si Institut exista suprapuneri si rivalitati care impiedica fluidizarea circulatiei valorilor in lume. Programul de traduceri e foarte util, desi selectia cartilor considerate demne de a intra in program nu a fost cea mai buna posibil. Eu am fost intotdeauna un autor pe cont propriu, nesprijinit de nimeni. Imi gestionez singur drepturile de autor.

Nu stiu cat voi mai putea face fata insa. E greu de imaginat un scriitor cu adevarat european fara un agent care sa aiba grija de paraphernalia scrisului sau. Fara un bun agent literar, e foarte improbabil (dar nu imposibil, e drept) sa obtii, de exemplu, un premiu european de prestigiu sau sa publici la o mare editura.

Cum e apreciata calitatea unei carti in Occident, dupa vanzari sau dupa ce spun criticii literari? Ce credeti despre aceasta dihotomie?

Mecanismul promovarii cartilor pe piata reala si pe cea simbolica e din cale-afara de complicat pe marile piete europene si diferit pe fiecare dintre ele. Dar nu aceasta e treaba scriitorului.

Sunt silit, e adevarat, sa-mi urmaresc cu atentie evolutia traducerilor in strainatate, pentru ca n-are cine s-o faca in locul meu, dar la ce mi-ar folosi toate premiile, traducerile si recunoasterile din lume daca n-as fi eu insumi multumit de ceea ce scriu?

Vai de autorul care scapa din vedere ca trebuie sa faca literatura adevarata, si nu ce se cere pe piata, vai de cel care nu risca obscuritatea si uitarea pentru un vers care-i place cu adevarat!

Cand raman singur in camera de lucru, in fata foii pe care de treizeci de ani o mazgalesc cu pixul, nu ma gandesc nici la cronicile literare, nici la vanzari. Sunt atunci singur in fata mea insumi si trebuie sa scriu ceva demn de mine insumi, caci altfel nu vad cum as putea supravietui.

Care ar fi diferenta principala dintre piata editoriala din strainatate comparativ cu cea romaneasca? Cum vedeti integrarea noastra culturala?

E diferenta dintre orice domeniu romanesc in comparatie cu unul european. In Vest, totul e mai mare si mai bine organizat. Probabil ca ne vom integra cultural in singurul fel posibil: marile ziare, edituri, case de discuri si de productie cinematografica etc. vor fi cumparate de marile concerne occidentale, puse in ordine si transformate in intreprinderi rentabile.

Am auzit ca deja multe au fost tatonate si ca posibilii investitori s-au luat cu mainile de cap. Chiar mi s-a spus ca, auzind cifra de 135.000 de exemplare in care s-a vandut "De ce iubim femeile" pana acum, expertii au comentat ca pe o piata bine organizata ar fi trebuit sa se vanda de patru ori mai mult.

Exista un tanar scriitor pe care l-ati remarcat in 2006?

N-am urmarit atent piata de carte in 2006. De la 2.000 de kilometri departare e greu sa ramai informat. Am remarcat insa cateva carti aparute anul trecut care merita cu prisosinta citite: "Luminita, mon amour" de Cezar Paul-Badescu, "Teodosie cel Mic" de Razvan Radulescu, "Fata din casa vagon" de Ana Maria Sandu si cartea Simonei Popescu, "Lucrari in verde. Pledoaria mea pentru poezie".