Următorul clip al Annei, o combinaţie de real şi fantastic.

Cu un program concertistic încărcat, care „nu-i lasă loc de trândăveală“, Anna Lesko găseşte totuşi timp să filmeze un nou videoclip, pe care îl va lansa în curând, sau să se implice într-o campanie socială, prin care dorinţele fanilor săi, spune ea, vor deveni realitate.

Spune că nu are atât timp pe cât şi-ar dori pentru „proiectul său de suflet“, pictura, e mândră că are o casă şi o maşină, deşi nu-şi doreşte să strângă avere, iar lungul şir de relaţii cu diverşi bărbaţi, mai mult sau mai puţin celebri, care i-au fost „atribuite“ sunt doar nişte minciuni inventate de presă, spune Anna.

EVZ: Vei lansa un videoclip nou... Anna Lesko: Videoclipul piesei „1001 Dorinţe“ este o combinaţie de idei între tărâmul fantasticului şi realitate. Este ceva nou, inovator, într-adevăr, dar meritul nu-mi aparţine decât în foarte mică măsură. „Vinovat“ de toate este regizorul şi scenaristul Bogdan Toader.

„Invazia“ de artişti străini care concertează în România e o ameninţare la adresa celor autohtoni? Cred că spectacolele artiştilor străini sunt bine-venite. Bineînţeles, ai posibilitatea să le urmăreşti pe DVD până să vină ei în ţară, însă nu se compară cu impactul la scenă deschisă. Este una dintre puţinele modalităţi prin care artistul român îşi poate da seama de poziţia sa pe harta showbizului. În privinţa concertelor, agenda mea de lucru nu-mi lasă loc de trândăveală. Iar din muzică se câştigă bine, dar tot muzica te face să cheltuieşti o mulţime de bani. Este o meserie costisitoare şi, după cum evoluează lucrurile peste tot în lume, pare să devină o meserie pe care pot să o practice doar cei cu posibilităţi materiale. Nedrept.

Mai faci play-back? În ceea ce priveşte cântatul live, şi eu, şi mulţi alţi artişti cântăm live de câte ori instalaţiile de sunet sau chiar reglajele nu ne batjocoresc.

Ce alte proiecte ai? Nu sunt proiecte care ţin de imagine, de industrie sau de comerţ, ci proiecte de suflet, cum ar fi pictura.

Câte tablouri ai pictat în ultima vreme? Acesta este unul dintre marile mele regrete: că nu am atât timp cât mi-aş dori, cât aş avea nevoie, pentru pictură. Nu pictez cu consecvenţ a unui pictor care trăieşte din ceea ce face, ci pictez din pasiune, printre picăturile de timp lăsate de muzică. Nu mă fascinează banii câştigaţi din pictură, încât să-mi notez numărul tablourilor vândute şi suma câştigată. Nu mă despart greu de picturi, deşi e o parte din mine în fiecare dintre ele. Dacă un tablou îţi transmite atât de mult încât să doreşti să fie al tău, înseamnă că îţi este menit, că a fost făcut special pentru tine, graţie jocului ăstuia ciudat şi minunat numit viaţă.

Spuneai că dezamăgirile tale sunt pe pânză... Era vorba despre trăirile mele, care se regăsesc, fără excepţie, pe pânză. Dezamăgire, bucurie, emoţie, revelaţie, nedreptate, mândrie, umilinţă, mă folosesc de tot ceea ce simt, de tot ceea ce am acumulat când pictez.

Monica Columbeanu declara, la un moment dat, că are tablouri pictate de tine deasupra patului conjugal. Foarte frumos. Tabloul poate fi, în cea mai abruptă descriere a sa, un obiect de decor, iar din punct de vedere gramatical, un substantiv comun neînsufleţit.

Te-ai implicat în campania „1001 Dorinţe“, un proiect prin care îndeplineşti dorinţele fanilor. Cine sponsorizează această campanie şi despre ce sumă este vorba? Campania e abia la început şi este mult prea devreme să vorbim despre suma totală venită din sponsorizări. Câştigătorii vor fi aleşi prin tragere la sorţi.

În ce ai investit banii câştigaţi până acum? Nu a dat peste mine dorinţa de a deveni latifundiar (râde), aşa că investesc tot în muzică. Am un program de pregătire şi întreţinere scenică şi vocală care costă, am idei de vestimentaţie a căror materializare costă, îmi place să fac cadouri... În rest, am o casă şi o maşină.

De-a lungul timpului, presa a scris despre relaţii ale tale cu diverşi bărbaţi, printre care Adrian Sârbu, Marian Ionescu, Sabin Ilie, Codin Maticiuc şi, mai nou, Liviu Moreanu, patronul restaurantului Argentine, care te-ar fi cerut, de curând, de soţie.... Doar atât? Povestea reală este următoarea: dacâ mâine, din întâmplare, ies la o cafea cu directorul ziarului „Evenimentul zilei“ sau schimbăm două vorbe la un pahar de suc, la vreun eveniment ori, pur şi simplu, declar ceva drăguţ despre Domnia Sa, poimâine, soţia dumnealui va citi în presă că soţul ei „s-a cuplat“ cu Anna Lesko. Eu am pielea tăbăcită de minciunile spuse şi scrise despre mine.

Spuneai într-un interviu că seara, când ajungi acasă, îţi pui şorţuletul şi faci curat. Crezi că publicul poate asocia imaginea Anna Lesko-femeia fatală cu Anna Lesko-gospodină? Dacă faci curat înseamnă că eşti gospodină? Credeam că e mai mult de atât. Îmi place să stau în locuri curate şi luminoase. Şi nu simt nevoia să sun după o femeie de serviciu la două noaptea, pentru a şterge praful sau a-mi pune lucrurile la loc. O femeie e mai puţin femeie când şterge praful? Iar praful se şterge doar când ai musafiri?

Ai vorbit de multe ori despre emanciparea femeii, pansexualism, contemporaneitate... Cred că instinctul sexual are rolul lui, însă nu preia „conducerea“ şi cred cu tărie că femeia ar trebui să se ia mai mult în serios. Cred că sunt femei care vor - cu discuţia aferentă asupra decenţ ei şi moralităţii dorinţelor - şi femei care se lasă. Eu fac parte din categoria femeilor care vor şi te rog să nu interpretezi această declaraţie.