Într-un interviu acordat pentru evz.ro, politologul Stelian Tănase "strânge" primele concluzii asupra scrutinului de ieri, dezvăluind eternul şi complicatul mecanism al alegerilor româneşti: proiecte puţine înainte, circ mult în timpul şi tensiune polemică după.
EVZ: Cum interpretaţi rezultatele parţiale ale alegerilor de ieri? Se pare că scenariul din 2004, când nimeni n-a pierdut, se repetă. Stelian Tănase: Cred că avem o barieră de trecut, până să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză asupra efectelor scrutinului. Mă refer la mecanismul de atribuire a mandatelor, unul extrem de complicat, special construit pentru ca partidele, conducerile lor, să păstreze controlul asupra procesului electoral. Opinia mea este că nici măcar nu avem vot uninominal, ci un hibrid conceput de Hrebenciuc în laboratoarele partizane. Aparenţa e uninominală, dar mecanismul de atribuire a mandatelor subminează orice efort real în acest sens. Plus, nu trebuie să uităm de procentele care se vor redistribui.
Avem totuşi un nou sistem de vot, în ciuda hibelor sale evidente. “Povestea alegerilor” rămâne însă mereu aceeaşi: autobuze electorale, mită, primari-gardieni ai secţiilor de votare. Din păcate, aveţi dreptate. Aş spune chiar că, la aceste alegeri, partidele au fost mai pregătite ca niciodată. Şi vorbesc aici de tot spectrul politic. Parcă niciodată circul electoral n-a fost atât de mare. Pe 30 de noiembrie a fost Crăciunul în România. În al doilea rând, scenariul e mereu acelaşi pentru că nu dispunem de o lege strictă şi clară care să reglementeze procesul electiv. Avem, în schimb, familii. Poliţiştii care ar trebui să rezolve cazurile de mită electorală au familii. Membrii comisiilor din secţiile de vot au familii. De aici, decurg toate interesele. De ce ar “deranja” poliţaiul din comuna x pe cineva care a încălcat legea, ştiind că toate beneficiile sale decurg tocmai din trecerea cu vederea a unor astfel de lucruri? Haideţi să vedem ce s-a întâmplat şi acum patru ani. Traian Băsescu a anunţat fraudarea alegerilor. Majoritatea partidelor au adoptat acest scenariu. Discuţiile s-au purtat săptămâni în şir. Şi, s-a întâmplat ceva? Totul a fost şi rămâne în ceaţă.
Putem să găsim în oceanul acesta de nereguli şi câteva aspect pozitive ale alegerilor de ieri? E bine că nu mai avem vot pe lista. Deşi actuala lege electorală este proastă, ea face un pas înainte. Problema e că am fi avut nevoie de cinci paşi, nu doar de unul. Senzaţia mea este că mergem mai încet decât Europa. Parcă avem lanţuri legate de picioare. Noi fugim împiedicat.
Eşecul PRM-ului de a trege pragul electoral? O veste bună? Absolut. E poate singura victorie certă a scrutinului. Ieşirea lui Vadim din Parlament şi neintrarea lui Becali sunt cu adevărat veşti bune. Se vede acum că electoratul nu dă votul în pierdere. Oamenii au văzut că PRM-ul a stat aproape două decenii în Parlament şi nu a făcut nimic. În plus, românii nu mai percutează la discursul naţionalist şi xenofob al unor astfel de partide. În fiecare familie din ţara asta e un român plecat la muncă în străinătate – poţi să-l mai crezi pe Vadim în condiţiile date? Suntem în Europa, suntem în NATO, personaje de acest fel nu mai pot obţine suport electoral semnificativ.
Am asistat la cel mai slab turnir electoral, ca prezenţă la vot, din 1989 încoace. Era de aşteptat să nu vină lumea. Partidele n-au propus oferte concrete, programe coerente. A fost cea mai proastă campanie din România postdecembristă. Pe de altă parte, vreme de patru ani am asistat la dosariade, scandaluri politice, ameninţări de tot felul. Şi când trebuia să vedem oferta, alternativa – nimic! Normal era să fie invers: puţină gălăgie în perioada guvernării şi multă zarvă în campanie. Sunt convins că actuala criză financiară a venit ca o izbăvire pentru staff-urile de campanie. Dacă nu era criza, formaţiunile politice nu aveau temă de dezbatere.
Preşedintele Băsescu s-a arătat intrigat şi dezamăgit de faptul că în Parlament continuă să intre “oameni despre care ştim lucruri rele”. Personal sunt contrariat. În 2004 anumiţi candidaţi s-au retras din cursa electorală, sub presiunea dosarelor şi a dezvăluirilor. Acum ne-am trezit iar cu ei în postura de participanţi. De asemenea, Băsescu a dezavuat comunismul în Parlament la sfârşitul lui 2006. Rămâne însă o vină pe care nu şi-o asumă nimeni. Sistemul a fost prost, dar nimeni nu e vinovat. Cred că ar fi trebuit luate nişte măsuri concrete. Ducem, timp de doi ani, o luptă anticommunistă, îl condamnăm, după care permitem ca CNSAS-ul să fie emasculat. Ori dezavuăm comunismul, ori nu mai facem nimic? E o contradicţie.
Va fi un decembrie fierbinte? Cum vedeţi săptămânile următoare pe scena politică? Tensiune şi polemică permanente. Totul spre beneficiul presei, care va avea o pâine de mâncat. Sigur va fi o lună fierbinte. Eu aş fi fericit să se numească preşedintii Camerelor rapid, să avem un nume pentru postul de premier. Ţara ar avea nevoie de linişte. Sunt sceptic însă.
Recomandările noastre
