Silviu Sergiu: "Poate criza economică va avea şi părţi bune. Poate va însemna instaurarea normalităţii în România. Sau poate nu...".

Poate criza economică va avea şi părţi bune. Poate unii vor renunţa la ideea de a-şi cumpăra a treia maşină, deşi locuiesc doar cu soţiile, în garsoniere confort doi. Astfel, vecinii lor ar putea, în sfârşit, să-şi închirieze un loc de parcare, chiar dacă, în vreme de criză, şpaga va fi mai dodoloaţă.

Poate că unii vor descoperi că e mai ieftin să te duci la serviciu cu tramvaiul, autobuzul sau metroul. Oraşele ar putea fi, astfel, mai puţin poluate, mulţi se vor încumeta să meargă cu bicicletele sau scuterele, înfrângându-şi teama că vor fi călcaţi de şoferii bezmetici care, din cauza traficului infernal, vor face manevre riscante ca să ajungă mai repede la semaforul următor, chiar dacă el arată culoarea roşie.

Poate edilii vor fi siliţi să suplimenteze mijloacele de transport în comun, inclusiv garniturile de metrou, iar oamenii nu se vor mai sufoca sub pământ în fiecare dimineaţă.

Poate că, în loc să se înjure în trafic cu „dobitocul ăla“ care le-a tăiat calea, unii vor citi, în metroul aerisit, cărţile pe care şi le-au tot cumpărat odată cu ziarele de dimineaţă, pentru că sunt mari amatori de chilipiruri.

Poate că rechinii imobiliari nu vor mai avea bani să proptească de-a valma zgârienori de biserici, parcuri, clădiri de patrimoniu, chioşcuri de ziare sau automate de ţigări. Şi poate, astfel, oamenii nu se vor mai sufoca în oraşele şi aşa supraaglomerate, iar agresivitatea urbană va mai scădea.

Poate că piaţa imobiliară se va dezumfla atât de mult încât unii nu-şi vor mai putea vinde casele moştenite de la părinţi, ca să-şi cumpere porşane, merţane şi bemveuri de neam prost, fără să le pese că, pe străzile din România, abia poţi merge cu matizu.

Poate că, în preajma Sărbătorilor, nu vom mai vedea români pseudo-hămesiţi la hipermarket, împingând cărucioare umplute la refuz, de parcă s-ar teme că, în câteva zile, capitalismul va sucomba subit şi vor fi din nou siliţi să se alimenteze raţional.

Poate că, renunţând la această veritabilă „cursă a îmbuibării“, românii vor fi mai sănătoşi, statul va cheltui mai puţini bani pentru tratarea lor şi, cu banii rămaşi, va renova spitalele şi le va dota cu echipamente performante.

Poate în Occident nu va mai rămâne nimic de furat, iar „băieţaşii de cartier“ care „s-au scos“ în Spania din furtişaguri şi găinării se vor întoarce în ţară, unde nu vor găsi nimic de furat. Poate, în acest fel, România va avea o imagine mai bună în Occident, vor rămâne la muncă în străinătate doar cei harnici şi pricepuţi, iar străinii vor aprecia că pun umărul la redresarea economiilor din ţările de adopţie. Poate că politicienii din Italia nu vor mai folosi discursul antiromânesc în campaniile electorale, iar guvernele de la Bucureşti nu vor mai trebui să cheltuiască milioane de euro ca să-i convingă pe vestici că România este „eternă şi fascinantă“.

Poate că politicienii, siliţi să combată criza care i-ar putea costa voturi, se vor ocupa în sfârşit de lucruri relevante pentru societate. Poate că această criză va însemna instaurarea normalităţii în România. Sau poate nu...

CITIŢI ŞI: Ford, GM şi Chrysler, pe marginea gropii