Între altele, este menirea bătrânilor să ţină memoria trează.
A-i acuza pe tineri că sunt pofticioşi de prezent, fascinaţi de viitor şi dezinteresaţi de trecut nu e doar nedrept şi inutil, ci şi contraproductiv. Aşa cum la nemţi, la ruşi, la evrei (vor mai fi şi alte naţii cu motivaţii oarecum asemănătoare) e de înţeles suferinţa bătrânilor văzând rezistenţa casantă a nepoţilor faţă de istoria lui Hitler, Stalin şi a Palestinei - şi eu am oftat oripilat, la o întâlnire cu elevii, de junele acneic pentru care „fenomenul Piteşti“ însemna „gheata de aur a lui Dobrin“ şi nicidecum atrocităţile proiectate de lumea lui Pantiuşa, Nicolski, Dulgheru, Zeller, Sepeanu şi Ţurcanu! Cum să-l condamni? Cât de mari, eclatante şi forfotitoare sunt pentru el toate libertăţile zilei şi cât de neînsemnate cărţile lui Dumitru Bacu (1963) şi Virgil Ierunca (1990) despre reeducarea de la Piteşti, alături de teza de doctorat din 1999 a lui Mircea Stănescu sau de cărţile unor Ion Ioanid, Adriana Georgescu, Oana Orlea, N. Steinhardt, Ion Gavrilă Ogoranu, Elisabeta Rizea ş.a.m.d.!
Nici acum, cu bine-venita serie „Ora de istorie“ iniţiată de Romulus Rusan la Fundaţia Academia Civică, nu cred că se va reuşi mai mult de o infimă fisură în zidul junei ignoranţe hedoniste (cât despre fesenismul pensionar, ce să mai vorbim!). Dar e bine şi-atât. Câtă vreme nu dormim chiar toţi şi nesimţirea istorică nu e generală, încă mai sunt şanse ca adevărul să supravieţuiască.
Dr. Nicu Ioniţă („Psihotrauma de detenţie şi urmările ei“) s-a născut în 1923 într-un sat gălăţean, a fost arestat în 1948, pe când era preparator la Institutul de Medicină din Iaşi, pentru „uneltire contra ordinii de stat“ şi condamnat de un tribunal militar (deşi era civil!) la şase ani. Galata, Suceava, Jilava, Piteşti. Eliberat în 1954, avea să-şi dubleze anii de chin cu încă un deceniu de traume postdetenţie, în tot soiul de munci degradante. Un şir de suferinţe încorporat, însă, în acest studiu „inedit în literatura noastră medicală“, după cum ne asigură Romulus Rusan în prefaţă.
Ajuns la închisoarea din Suceava în toamna lui 1948, Nicu Ioniţă prinde tocmai închegarea cercului de studii marxiste sub bagheta lui Alexandru Bogdanovici, unul dintre locotenenţii lui Eugen Ţurcanu, cel care avea să patroneze ODCC-ul (Organizaţia Deţinuţilor cu Convingeri Comuniste). Cot la cot cu ei, Alexandru Martinuş şi Popa „Ţanu“ Alexandru, Cobilaş, Juberian, Livinski, Cerbu, Păvăloaie, Sobolevski, Nutti Pătrăşcanu şi toţi ceilalţi din lotul celor 22 de torţionari care aveau să fie executaţi în decembrie 1954 de aceeaşi Putere de extracţie NKVD-istă care i-a instrumentat să experimenteze reeducarea iniţiată şi descrisă cu sălbatic succes de ilustrul pedagog sovietic Anton Simionovici Makarenko în romanul „Steaguri pe turnuri“. Colonia 1 Mai - Felix Djerjinski de lângă Harkov, „laboratorul“ monstruos al anilor 1926-1935, urmaşul coloniei ucrainene de lângă Poltava, cu sute de adolescenţi infractori educaţi să se tortureze reciproc întru spălarea creierelor şi edificarea lui Homo Sovieticus. Nici eu, nici un alt pedagog, spunea Makarenko, nu poate să fie mai convingător decât forţa colectivului.
De aici, via Stalin şi Nicolski, Piteştiul lui Ţurcanu avea să împrumute şi să ultraexperimenteze spionarea, turnarea şi schingiuirea reciprocă a prietenilor, pălmuirea (şi scuiparea în gură) reciprocă a colegilor de celulă, împărtăşania de Paşti cu fecale a credincioşilor, urinarea pe crucifixul preoţilor, manejul (mersul în patru labe, ore în şir, prin celulă) - şi câte altele asemenea, descrise sobru şi cutremurător aici. (A se vedea - dacă se doreşte - şi volumul „Experimentul Piteşti“, editat recent de Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş, cu comunicările simpozionului „Reeducarea prin tortură“ din 5-7 oct. 2007).
Citeşti despre „balansul morţii“ executat de Martinuş în cartea lui Nicu Ioniţă şi amuţeşti. Eşti întins pe ciment cu faţa-n sus, ţinut de mâini şi de picioare de patru tovarăşi, în vreme ce torţionarul stă cu o talpă pe gâtul şi cealaltă pe abdomenul tău... şi se dă huţa! Singura ta vină fiind că ai 20 de ani, eşti român, ortodox, iubeşti libertatea şi nu suporţi comunismul...
Recomandările noastre
