Răzvan Lucescu a povestit pentru EVZ cum s-a lansat în antrenorat, dar şi patimile pe care le-a îndurat la fosta sa grupare, Rapid.

Răzvan Lucescu păşeşte pe urmele tatălui său încet, dar sigur. La 39 de ani, are performanţe remarcabile: a promovat cu FC Braşov în prima ligă, a câştigat două Cupe ale României cu Rapid şi a atins cu formaţia giuleşteană faza sferturilor de finală ale Cupei UEFA, în sezonul 2005-2006. Antrenorul „stegarilor“ a acceptat să povestească, pentru EVZ, cum a ajuns tehnician şi ce probleme a întâmpinat la Rapid, înainte să revină la FC Braşov.

„Făceam jucători din piesele de rummy!“ Lucescu junior a fost înnebunit după fotbal încă de la grădiniţă: „Trăiam lângă tata, aşa că jucăria mea a fost mingea. Copiii mă acceptau în gaşcă fiindcă aveam minge de piele... La 3-4 ani, eram prezent la toate antrenamentele tatălui meu. Când era vreme ploioasă, făceam jucători din piese de rummy şi apoi îi antrenam. Îmi imaginam Campionate Mondiale, că antrenez echipe care participă la turnee finale, le pregăteam şi pe Dinamo şi pe Steaua... Ţin minte că la Mondialele din 1978 eram suporter al naţionalei Peru. Îmi plăcea numele Lima (n.r. - capitala Perului)... Juca atunci la peruani Teofilo Cubillas. Ştiam toată echipa lor. Aveam zeci de caiete pe care scriam echipele“. „La debut am slăbit 4 kilograme din cauza stresului“ Răzvan Lucescu a decis să opteze pentru antrenorat în anul 2002: „Aveam 33 de ani şi două operaţii în patru luni: la genunchi şi la cot. Ştiam că se încheiase cariera mea de portar. M-am retras vreme de un an şi am studiat foarte mult. Am citit tot: de la articole până la cărţi de psihologie şi la reviste. Am văzut sute de antrenamente, am studiat probleme de tactică“.

La formarea noului antrenor a contribuit şi Lucescu senior: „Am fost la tata de multe ori la antrenamente, m-a lăsat să asist şi la şedinţele sale cu jucătorii. La fiecare deplasare, luam un geamantan plin de cărţi după mine“. Răzvan „a furat“ meserie şi de la alţi mari antrenori, precum Carlo Ancelotti sau Fabio Capello: „M-au ajutat enorm stagiile de la Milan şi de la Juventus. Capello era un tip mai dur, mi-a dat şapte minute să vorbesc cu el! Tot am plecat cu trei idei de la el“.

Prima experienţă de antrenor a lui Răzvan Lucescu a avut loc la Braşov. „Am acceptat să debutez ca antrenor la FC Braşov, fiindcă am jucat acolo. Am refuzat oferte de la Poli Iaşi şi FC Bihor. Eram destul de stresat... În cantonamentul din Turcia, nu dormeam nopţile şi slăbisem patru kilograme. Mă tot gândeam cum trebuie să abordez meciurile. Cu ce sisteme, cu ce jucători...“, rememorează tehnicianul.

Răzvan Lucescu antrenor la FC Braşov: "M-au ajutat enorm stagiile de la Milan şi de la Juventus. Capello era un tip dur, mi-a dat şapte minute să vorbesc cu el! Tot am plecat cu trei idei de la el."

AMINTIRI DIN GIULEŞTI

„Patronul promitea lucruri care nu mai erau valabile“

După ce a lăsat Braşovul pentru Rapid, Răzvan a dat de greu în Giuleşti: „Era nebunie cu jucătorii. Nu puteam să-i folosesc, fiindcă George Copos voia să îi vândă. Pe final de campionat, în primul meu an petrecut la Rapid, a trebuit să apelez la cinci jucători de la Electromagnetica! Nu mai erau bani, bugetul fiind epuizat de Giovanni (n.r. - Ioan Becali, fost preşedinte). Iar Copos a avut uşurinţa să dea vina pe fosta conducere. Are şi el un merit: că a luat Rapidul din degringolada în care se afla în 1991 şi l-a transformat într-un club puternic. Dacă era mai aproape de cei cu care a lucrat, ar fi câştigat mai mult...“.

Fostul tehnician al Rapidului îl descrie pe magnatul care a guvernat Giuleştiul în ultimul deceniu în cuvinte puţine şi sugestive: „Copos îşi doreşte mult un antrenor, îl aduce la club, îl calcă în picioare, iar apoi îl regretă. Promitea lucruri care nu mai erau valabile după trei săptămâni. Felul lui este să pună mare presiune pe toţi angajaţii din grupul său de firme: aşa a făcut bani“. „Nu se plătiseră contractele patru luni“

Lucescu jr. prezintă un episod incredibil petrecut la Rapid în 2006, atunci când echipa se pregătea de sferturile de finală ale Cupei UEFA: „Eram calificaţi în «sferturi», dar nu se plătiseră contractele jucătorilor de patru luni. Primele erau derizorii: 750 de dolari pentru victorie acasă şi 1.500 de dolari pentru victorie în deplasare. Copos dădea doar jumătate din bani, adică 375 de dolari şi 750 de dolari, urmând ca restul sumei să se achite la îndeplinirea obiectivului“.

Povestea nu se termină însă aici: „Brusc, după plecarea mea, primele s-au mărit şi s-au transformat în euro: 1.000 pentru victorie acasă şi 2.000 pentru victorie în deplasare. Banii se dădeau toţi, iar obiectivul era clasarea pe unul dintre locurile 1-5. E un semn de întrebare pentru mine“. „Primii bani i-am luat după un an şi şapte luni!“

Răzvan a decis să plece de la Rapid în momentul în care a început să aducă bani de-acasă pentru a plăti contractele jucătorilor: „S-a tot spus că mi s-a mărit contractul la Rapid, dar n-a fost nimic adevărat. Am rămas tot pe 50.000 de euro pe sezon. Iar primii bani i-am luat după un an şi şapte luni. Am renunţat să plec la Poli Timişoara fiindcă m-au întors jucătorii şi suporterii. Nu regret că am rămas la Rapid în acel moment, fiindcă am mai avut multe satisfacţii din punct de vedere fotbalistic“.

Răzvan Lucescu, fost antrenor la Rapid: "Copos îşi doreşte mult un antrenor, îl aduce la club, îl calcă în picioare, iar apoi îl regretă. Felul lui de a lucra este să pună mare presiune pe toţi angajaţii din grupul său de firme. Aşa a făcut bani."

ZGÂRCIT. Pe Copos îl lua durerea de cap de câte ori trebuia să-şi plătească angajaţii