Partidul Imaculat (deja doldora de dalmaţieni "recuperaţi" de la alte partide) şi-a dat mâna cu Mizeria Supremă.
Ce mutare inteligentă! Ce lovitură frumoasă! Ce minţi sclipitoare! Ce genii! Ce IQ! Ce epocal, ce fabulos, ce de neuitat, ce istoric! Ce gest providenţial! Ce răsturnare de situaţie! I-a trimis pe toţi în corzi. I-a pus pe jar. I-a, cum se zice, spart! Cum despre ce e vorba? Despre Gestul Politic de o Inestimabilă Valoare: apropierea dintre partidul celor necruţători, drepţi şi curaţi de partidul celorlalţi patrioţi neînfricaţi. Dacă nu ştiaţi, atunci când Ţara o cere, până şi un ins precum Corneliu Vadim Tudor poate fi pupat în fund. Priviţi ce-au făcut marţi senatorii PDL.
Pentru cei care au deschis mai târziu ziarul: totul a început de la cearta dintre Dăunătorii Dan Voiculescu şi Corneliu Vadim Tudor, personaje apropiate enorm de fosta Securitate. La vedere, miza a fost postul de vicepreşedinte al Senatului. Când două astfel de personaje se ceartă şi se bălăcăresc, amândouă au dreptate. Se anunţa o frumoasă luptă de idei din care amatorii de bâlci s-ar fi înfruptat o vreme.
Dar de ce să se facă de râs cele două personaje istorice? Partidul Democrat Liberal a renunţat la propriul vicepreşedinte al Senatului şi i-a oferit lui Vadim scaunul, bodyguarzii, indemnizaţia şi limuzina. Altruism? Cavalerism politic? Nu. Doar o socoteală politică aparent ingenioasă, în realitate catastrofală. Cu ce speră că se alege PDL din această poveste? Şi-a angajat trompetă pentru campania electorală? A sensibilizat o parte din cei 4% de alegători PRM care vor vota „inteligent“ cu PDL? Ce idei bolnave şi rupte de realitate! Sau vom afla, de exemplu, că voturile PRM (21 la Camera Deputaţilor, respectiv 16 la Senat) sunt foarte importante într-un demers anunţat deja - depunerea unei moţiuni de cenzură? Aşa, şi? Ce-i dacă PDL reuşeşte măreaţa ispravă de a aduna suficiente voturi pentru o moţiune de cenzură? Devine falnicul Emil Boc mai bărbat? Prinde Adriean Videanu mai mult curaj ca să-şi asume o nouă funcţie publică? Îşi descalţă Theodor Stolojan sandalele când intră în mare?
E incredibil câte tâmpenii se fac atunci când ideile sunt fixe şi lipseşte perspectiva! Să presupunem că va fi o moţiune de cenzură, că guvernul va fi făcut praf în discursuri desăvârşite. Că se ajunge la vot şi că Tăriceanu scapă şi de data asta (graţie ajutorului, încă o dată demonstrat, primit de la PSD). Sau să presupunem că Tăriceanu nu mai scapă şi e umilit la vot (graţie răbufnirii preelectorale a aceluiaşi PSD care trebuie să demonstreze că e în Opoziţie). În oricare dintre situaţii, plusul la capitolul imagine scontat de strategii PDL va păli în faţa minusului. Pentru Călin Popescu- Tăriceanu şi partidul lui nici nu mai contează deznodământul acestei tărăşenii. Prin apropierea de Vadim, partidul lui Traian Băsescu pierde unul din ultimele argumente cu care i-a sedus pe fani. Acest partid a crescut pe mesajul de luptă anticorupţie, pe mesajul de dreptate şi adevăr. Există oameni care chiar au crezut că ăia răi sunt dincolo şi ăia buni în jurul lui Băsescu. Există oameni care au rupt prietenii pentru că amicii lor „n-au înţeles“. Alţii au scris osanale şi au închis ochii, au preferat să vadă numai ce le-a servit confortul interior. Ce vor face ei acum, când Partidul Imaculat (deja doldora de dalmaţieni „recuperaţi“ de la alte partide) şi-a dat mâna cu Mizeria Supremă? Îi priveşte, hă-hă-hă...