EVZ a fost ieri alături de olimpicii români când aceştia au făcut primii paşi pe cea mai mare şi mai cunoscută construcţie din China.

Un vechi proverb chinezesc spune că „plăcerea meseriei duce la perfecţiunea muncii“. Ieri, mulţi dintre sportivii români prezenţi la Jocurile Olimpice de la Beijing au îmbinat utilul cu plăcutul şi au optat, în prima lor zi liberă, pentru o excursie la Marele Zid. Au plecat la 8.00 dimineaţa cu un autocar din Satul Olimpic. S-au întors câteva ceasuri mai târziu, îmbogăţiţi cu o experienţă unică. Un antrenament special

Nici n-a ajuns bine autocarul la intrarea „Badaling“, de la Marele Zid, că pugilistul Ionuţ Gheorghe, medaliat cu bronz la Atena, o şi zbugheşte pe şirul interminabil de scări ce duce către vârful muntelui: „O dată în viaţă am şi eu şansa să mă antrenez pe Marele Zid!“.

Aşezat în gardă, Gheorghe strigă din mijlocul furnicarului de turişti: „Uitaţi-vă aici! Ăsta e marele meu zid în fata adversarilor!“. După „antrenamentul“ care a durat circa o oră, Ionuţ s-a aşezat la umbră şi a privit câteva minute un meci de box care se derula pe unul dintre ecranele la care turiştii cască ochii după ce coboară drumul care duce la Marele Zid. „De pe zid lipsesc doar mititeii“

Aflată la baza scărilor, atleta Ionela Târlea (argint olimpic la Atena, în 2004) se uită spre cocoaşa nesfârşită a Marelui Zid: „Nici azi n-am scăpat de antrenament? N-am văzut niciodată aşa ceva. Este impresionant! Parcă aş fi la prima mea ieşire din ţară. Nu ştiu de ce, dar Zidul Chinezesc îmi aminteşte de Dealul Negru... Parcă lipsesc doar mititeii“, glumeşte Ionela. Colega ei, Angela Moroşanu, ştie multe despre China.

Are un tatuaj pe spate la care localnicii se zgâiesc miraţi, fiindcă este semnul morţii în cultura asiatică. „L-am făcut pentru a-mi aminti mereu că viaţa este scurtă şi că merită trăită“, explică atleta pentru curioşi. Ionela şi Angela formează împreună cu Adelina Gavrilă un trio care a frânt ieri multe inimi de chinezi. Frumoasele atlete i-au impresionat pe asiatici, care nu-şi puteau materializa entuziasmul în cuvinte rostite în engleză, aşa că se mulţumeau să le mai pupe la câte o poză „smulsă“ fetelor noastre.

Nici înotătorul Ioan Gherghel nu mai prididea să le facă fotografii atletelor. Gherghel e singur, fiindcă prietenul lui, Răzvan Florea, şi-a anulat excursia în ultimul moment. „Nu poate să se dezlipească de pat“, spune, mai în glumă, mai în serios, Gherghel. A ajuns omul pe Lună?

„Marele Zid este impresionant. Se spune că se vede şi de pe Lună, dar eu cred că nimeni n-a ajuns pe Lună. Sunt poveşti. Din păcate, tot un mare zid este şi între sportul românesc şi ceilalţi, aşa că să nu ne aşteptăm la surprize aici, la Olimpiadă. La noi încă se mai face sport din talent…“, se amărăşte înotătorul care trăieşte în SUA.

„Beijingul e superb, e mai frumos decât tot ceea ce vom avea noi vreodată, dar n-aş putea să locuiesc aici. Din cauza poluării, n-am prea văzut soarele ziua şi stelele noaptea. Eu vreau să văd stelele noaptea! Eminescu n-ar fi avut de unde să se inspire dacă ar fi trăit aici“, încheie Gherghel, într-un puseu melancolic.

45 de yuani adică aproximativ 4,2 euro i-a costat pe sportivii români biletul de intrare la Marele Zid. Salariul mediu este la Beijing de aproximativ 3.000 de yuani. O umbreluţă de soare de la suveniruri ajunge la 200 de yuani, iar o masă consistentă în capitala Chinei, la un restaurant bine cotat, ajunge la 150 de yuani

SHOPPING ŞI DISTRACŢIE „Văduva“ veselă Excursia se încheie cu o repriză de shopping în magazinele tradiţionale de suveniruri, acolo unde atletele Ionela Târlea, Angela Moroşanu şi Adelina Gavrilă negociază la sânge cu negustorii chinezi. În China, nicio cutie de chibrituri nu e bine să o cumperi dacă nu parlamentezi serios înainte cu vânzătorii care încep tocmeala de la un preţ de cel puţin patru-cinci ori mai mare!

Postere comuniste din anii ’60, cu muncitori ridicând voios mâinile şi privirile spre „viitorul de aur“, şepci verzi cu stea roşie în frunte, tricouri cu mesaje fudule în engleză („Am urcat pe Marele Zid“), toate devin accesibile după negocieri complicate ca la summiturile G8. Cele trei fete reuşesc să îşi cumpere umbreluţe („scoase“ ieftin: de la 1.000 la 200 de yuani - aproximativ 18 euro), după care urmează o şedinţă foto sub baia de soare care a inundat Marele Zid.

„Sunt ca văduva neagră“, se amuză Ionela, care a preferat o umbrelă închisă la culoare. Săritoarea în lungime Viorica Ţigău a ales să-şi inscripţioneze pe tricou numele în chineză şi recordul personal: 6,85 m. PISC Olimpicii au urcat pe un Zid cât o istorie Jocurile Olimpice sunt proiectate mai ales să dărâme zidurile dintre oamenii din toate colţurile lumii. N-a fost mereu aşa. În secolul V înainte de Hristos, când s-a pornit, cel mai probabil, construcţia a ceea ce avea să devină Marele Zid, chinezii aveau nevoie de lucruri mai simple. Să găsească o soluţie pentru a stopa invaziile vecinilor, mai ales atacurile nomazilor din nord. Modernizat sub dinastia Ming, recuperat de comunişti La început au fost „banalele“ fortificaţii în nordul ţării. Apoi, odată cu primul împărat al unei Chine „Mari“, Qin Shi Huangdi (221 - 210 î.Hr.), când aceste fortificaţii au fost unite între ele, încet, ca un şarpe gigantic, s-a născut „Zidul“. Care a urcat, în secole, la o lungime asupra căreia nici până în ziua de azi nu s-a ajuns la un acord. Să tot fie vreo 10.000 de kilometri.

Construcţia a cunoscut reparaţii capitale şi o epocă înfloritoare în timpul dinastiei Ming (1368 - 1644), când zidul pavat cu piatră şi prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic şi turnuri înalte de apărare (cu o înălţime de 8 metri şi o lăţime de 6,5 metri) era folosit mai ales ca drum comercial. Cu o istorie zbuciumată, Marele Zid i-a apărat pe chinezi de mongoli, a fost punct de supraveghere a drumului mătăsii şi a cerut tribut nenumărate vieţi omeneşti.

A fost lăsat în paragină şi „redescoperit“ de China comunistă. Abandonat de stat în secolul XIX, zidul a fost luat sub protecţie guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. În prezent este unul dintre principalele repere turistice din China comunismului de consum. Olimpiada, legenda Zidului şi gândacii crocanţi În aceste zile fierbinţi de august, Zidul cunoaşte amprenta comercială a Olimpiadei. La baza sa, tarabele pline cu mărunţişuri inscripţionate „Beijing 2008“ se vând ca pâinea caldă sau, ca sa fim în ton cu specificul local, ca gândacii crocanţi. S-a speculat de-a lungul anilor că Marele Zid ar fi singura construcţie vizibilă de pe Lună.

Adevărul este însă altul. Astronauţii au constatat că una dintre cele mai măreţe realizări ale omului nu se zăreşte nici măcar de la 500 de kilometri distanţă de Pământ! Ioan Gherghel, înotător: "Eu vreau să văd stelele noaptea. Eminescu n-ar fi avut de unde să se inspire dacă ar fi trăit în China." Corespondenţă din Beijing