Mihai Mariş, un avocat din Arad, a emigrat din România în 2005, cu destinaţia Ottawa, Canada. În 2007 a absolvit două programe de master, în dezvoltare internaţională şi administraţie internaţională, dar nu se declară mulţumit de parcursul profesional realizat până acum. Având experienţa emigrării, românul îi sfătuieşte pe cei care se decid să facă acest pas "să încerce aventura. Dar, dacă sunt căsătoriţi, să se ajute unul pe altul, să lase deoparte frustrările, să pună umărul amândoi şi să aibă grijă de copii. Aici este mult libertinaj".

Evenimentul Zilei: Când aţi decis să plecaţi din România spre Canada? Mihai Mariş: Am părăsit ţara în iunie 2005. A fost o decizie a soţiei care lucra la Camera Deputaţilor.

EVZ: De ce aţi ales Canada ca destinaţie finală? M.M.: Am ales Canada fiindcă primea imigranţi. În plus, e o ţară care-ţi dă cetăţenie după cinci ani. În 2005 nu eram siguri de intrarea noastră în UE. Procesiunea dosarului de selecţie a durat 4 ani, între 2001 şi 2005. Am făcut aplicaţie pentru Ontario. În alte provincii se pleca mai uşor, dar nu am ştiut.

EVZ: V-a ajutat cineva odată ajuns în Canada? M.M.: Un văr de-al soţiei ne-a ţinut la el, în Toronto, 10 zile, dar ne-am mutat în Ottawa, unde locuim şi astăzi.

EVZ: Aţi avut parte de momente dificile? M.M.: Cel mai dificil moment a fost starea de tensiune de cuplu care se instalează aici, odată ajunşi, văzând că nu există nici măcar un câine care să aibă "colaci în coadă", dintre cei la care visam în ţară. Eu am mers mai departe datorită bunului meu prieten, profesor de limba franceză, Morissette, care a fost mereu alături de mine, până în ziua de azi. Cel puţin odată pe lună ieşim împreună la restaurant. El este un fost ziarist, fost deputat pequist în Quebec şi autor de cărţi. Vreau să spun că eu nu vorbeam o boabă nici franceza, nici engleza, limbile oficiale ale Canadei, atunci când am ajuns aici. În plus, diferenţa de viziune între noi şi ei, în legătură cu educaţia copiilor ne-a creat probleme cu fetiţa, care acum are 13 ani.

EVZ: Când aţi simţit că lucrurile intră în normal? M.M: Când am găsit primul job bun.

EVZ: Care este cea mai mare reuşită a dumneavoastră acolo? M.M: Faptul de a învăţa franceza în 8 luni şi de a reuşi să fac două programe de master, unul în dezvoltare internaţionala şi unul în administraţie internaţională, la 2 ani după ce am terminat cursul de franceză. EVZ: Ce ocupaţie aveaţi în România? M.M.: Avocat, cu şapte ani de experienţă. Aveam un cabinet propriu şi un mic magazin în Sectorul 1, de care mă ocupam 2-3 ore pe zi, în afara programului de barou. EVZ: Care este acum ocupaţia dumneavoastră? M.M: Asistent de cercetare la Universite du Quebec en Outaouais, part-time şi consultant, şi junior consulting la o agenţie federală de sport din Ottawa, full-time. Eu lucrez la departamentul internaţional. EVZ: Sunteţi mulţumit de slujba obţinută până acum? M.M: Nu era ceea ce voiam, dar cineva trebuia să muncească. Sunt mereu în căutare de ceva mai bun.

EVZ: Sunt lucrurile pe care nu le veţi realiza în Canada? M.M: Nicio dorinţă de aici nu este irealizabilă, în afara de unele exceptii, ca de exemplu să fii prim-ministru în Canada. Legea spune că trebuie să fii născut pe teritoriul Canadei. Nici măcar fata mea nu poate visa la aşa ceva. Eventual nepoţii mei.

EVZ: Aţi regretat vreodată decizia de a emigra? M.M: Nu, deşi decizia aparţine în mare parte soţiei.

EVZ: Ce vă leagă cel mai mult de România? M.M: Paştele şi Crăciunul în familie, cu cei rămaşi acasă, la Arad.

EVZ: V-aţi gândit să reveniţi în ţară? M.M: Eu nu am planuri decât de subzistenţă. Dacă în România este încă dificil să-ti plăteşti facturile şi să mergi în excursie, prefer să mai rămân pe-aici. Am fost în trei ani în concedii, mai mult decât în utlimii 10 ani în România. Am fost şi în Romania în 2007, timp de 2 săptămâni.

EVZ: Care ar fi recomadarea pe care o adresaţi românilor care vor să emigreze? M.M: Pot să încerce această aventură, poate că merită. Dar, dacă sunt căsătoriţi, trebuie să se ajute unul pe altul, să lase deoparte frustrarile, să pună umărul amândoi şi să aibă grija de copii. Aici e mult libertinaj.

(12:50)