Istoricul Neagu Djuvara, dirijorul Tiberiu Soare şi etnologul Laura Jiga Iliescu sunt doar câţiva dintre profesorii care ţin cursuri la Fundaţia Calea Victoriei.
A realizat o alternativă la şcoala unde tinerii stau cuminţi în bănci, iau notiţe şi nu îşi întrerup profesorii. I-a convins pe Neagu Djuvara, Andrei Pleşu, Oana Pellea, dar şi pe mulţi tineri foarte înzestraţi, cu nume mai puţin rezonante, să-şi dezvăluie cunoştinţele, dar şi amintirile, în faţa unor discipoli cu vârste cuprinse între 14 şi 35 de ani.
Apoi le-a adunat pe toate şi a realizat Şcoala de la Buneşti, o tabără de vară, iniţiată de istoricul Petre Guran şi deschisă la începutul săptămânii trecute. Sandra Ecobescu, preşedintele Fundaţiei Calea Victoriei, s-a născut în zona de nord a Bucureştiului şi ar fi vrut să se păstreze mai mult din arhitectura istorică a acestui oraş. Poate de aceea două dintre cursurile Fundaţiei sunt despre „Micul Paris“. Fundaţia, alternativă la învăţământul tradiţional „Evenimentul zilei“: Ce făceaţi înainte de Fundaţie? Sandra Ecobescu: Am lucrat în mai multe domenii, încercând să-mi găsesc vocaţia, probabil. Mai mult timp am muncit în domeniul drepturilor omului, la Centrul de Informare al Consiliului Europei. Apoi am avut un scurt episod în publicitate. Spun scurt episod, pentru că în momentul în care îmi dădeam seama că un loc nu îmi era propice, mă retrăgeam. Şi apoi, cel mai mult, şapte ani, am lucrat în logistică. Pentru că, după studiul domeniilor abstracte la Centrul de Informare, după Facultatea de Litere, care a fost zona de artă şi de suflet, am aterizat în logistică. Am vrut să aterizez în realitate, să văd cum funcţionează lumea dincolo de cărţi. Ce s-a întâmplat după cei şapte ani de logistică? După şapte ani, m-am gândit că e timpul să schimb. Mi-a trebuit curaj, pentru că, de la o poziţie de management într-o companie cu sute de angajaţi, schimbarea a fost mare. Aşa s-a născut Fundaţia? Fundaţia a fost o întoarcere. A fost o idee comună a mea şi a surorii mele, Irina Grigore, însă ca şi concept aveam în cap o şcoală, ne gândeam la ce ar trebui să aducem în plus faţă de educaţia tradiţională. Declicul s-a întâmplat anul trecut, când mi-au venit în minte Neagu Djuvara şi genul lui de discurs relaxat şi inteligent. Ne-am gândit să existe un spaţiu în care oameni foarte pasionaţi pe domeniul lor să poată interacţiona cu oricine doreşte să înveţe şi să comunice cu ei. A predat şi Andrei Pleşu Ce se învaţă la ore, pe Calea Victoriei? Ideea a fost să fie altfel faţă de ce se învaţă la şcoală, am căutat să fim mai aproape de esenţă. Există şi o dezamăgire faţă de şcoală, pentru că acolo este un bombardament de informaţie, un fel de formare enciclopedică, în timp ce la noi sunt foarte importante formarea, structura, cultura generală în adevăratul sens al cuvântului. Nu ne adresăm olimpicilor, ci oamenilor normali care doresc să se formeze şi să se iniţieze în domenii concrete din zona ştiinţelor umaniste. Mai multe detalii se pot găsi pe www.fundatiacaleavictoriei.ro. Cum aţi gândit cursurile? Întâi am conturat domeniile antropologie, istorie, muzică clasică şi contemporană, pictură, arheologie, etnologie şi apoi ne-am concentrat să găsim oameni/ profesori cât mai potriviţi. Am pornit cu Neagu Djuvara, care era persoana cea mai potrivită să vorbească despre istorie. Am continuat căutând tineri, poate mai puţin cunoscuţi de publicul larg, dar foarte bine pregătiţi pe domeniile lor, şi aşa am ajuns la bursierii Colegiului Noua Europă. Pe Mihail Neamţu l-am cooptat, de exemplu, după ce am auzit de el la radio. El ne-a făcut cunoştinţă cu Petre Guran, Ştefan Vianu. Mai avem oameni care sunt recomandaţi de prieteni, cum ar fi Tiberiu Soare, Georgeta Filitti. Ce oameni au venit până acum la ateliere? Atelierele au cam 15-20 de participanţ i, deci sunt mai aproape de ideea de seminar, unde oamenii stau în cerc cu scaunele şi pot interacţ iona foarte uşor. Avem câţiva elevi (20%) pe care părinţii îi trimit pentru că şi-au dat seama că e o şansă să urmeze astfel de cursuri sau pentru că sunt studioşi, studenţi (40%), iar restul oameni care au terminat facultatea. Avem avocaţi, economişti, persoane care lucrează în bănci, în publicitate, chimişti etc. Care este cel mai vârstnic cursant? Cel mai în vârstă cursant al nostru este profesorul Neagu Djuvara, care a venit la cursurile lui Tiberiu Soare şi ale lui Ştefan Vianu. Ce profesor special v-aţi dori pentru toamnă? Există mulţi profesori de excepţie. Îmi doresc să revină domnul Neagu Djuvara şi domnul Andrei Pleşu. Tabăra de vară de la Buneşti Când veţi lua vacanţă? Vacanţă va fi doar în august. Dar pe perioada verii vom organiza o şcoală de vară, adică prelungirea cursurilor de la Bucureş ti la Buneşti. Acolo se va construi o căsuţă din lemn, care va fi practic nucleul unei şcoli, unde vor fi ateliere seara. Tineri arhitecţi, şi oricine este interesat, pot veni cu cortul. De asemenea, există seria a doua de cursuri, care începe din septembrie. Vor fi şi ateliere pentru copii, dar orientate spre partea practică, specifice vârstei lor. Cel mai îndră zneţ proiect, ce va fi lansat în toamnă, este cel al cursurilor aprofundate, adresat elevilor şi studenţilor care doresc să îşi urmeze vocaţia, un fel de pregătire pentru examenul de facultate sau de masterat. Sandra Ecobescu preşedintele Fundaţiei Calea Victoriei: "Ne-am gândit să existe un spaţiu în care oameni foarte pasionaţi pe domeniul lor să poată interacţiona cu oricine doreşte să înveţe şi să comunice cu ei."
Recomandările noastre
