Mircea Mihăieş: "Pentru a preîntâmpina orice speculaţie, anunţ că nici eu, nici prieteni foarte apropiaţi ai mei n-avem nici cea mai mică intenţie de a ne înregimenta politic."
Fac această precizare observând vâlva stârnită de decizia unor jurnalişti şi intelectuali de a candida pentru un fotoliu de parlamentar. Blogurile, forumurile şi comentariile on-line duduie de păreri pro şi contra, într-un amestec de optimism debordant şi de otrăvuri rău mirositoare. Sever Voinescu şi Că- tălin Avramescu - membrii primului eşalon dintr-o anunţată viitură de „personalităţi publice pregă tite să ia cu asalt parlamentul“ - beneficiază de o reclamă pe care şiar dori-o orice candidat. E drept, în acest iarmaroc al vorbelor s-au rostit absolut toate aberaţiile: c-au fost şantajaţi, c-au primit bani cu nemiluita, că s-au înţeles asupra unor legi „dictatoriale“. Dar cel mai mult îmi repugnă fariseismul luărilor de poziţie ale vigilenţilor într-ale purităţii şi moralei. În fond, de ce o astfel de opţiune trebuie să stârnească indignare - aşa cum se vede în tabăra susţinătorilor, pe faţă sau pieziş, ai penelistopesediş tilor? E vreo inconsecvenţă la nivelul comportamentului sau ideilor? Din adepţi, până ieri, ai democraţiei, au trecut azi de partea celor „322“? Au dezertat Sever Voinescu şi Cătălin Avramescu din tabăra anticorupţie, antineruşinare şi antidemagogie, pentru a se alătura mafiei pesedistoconservatoare- peneliste care conduce discreţionar ţara?
Nici gând. În fond, e vorba de o evoluţie firească. După ce au dobândit o anumită experienţă a practicii politice şi o invidiabilă vizibilitate, aceşti intelectuali - cu certă vocaţie a implicării în treburile publice, străluciţi jurnalişti, dar şi admirabili cărturari - au simţit de datoria lor să păşească în arenă. De ce-ar fi ei condamnabili, şi nu slugoii cantonaţi în tranşeele felixpesediste, de unde catapultează inimaginabile cantităţi de dejecţii în direcţia celor neconvenabili oligarho-securistimii posesoare de televiziuni? Pozând în „independenţi“ - de la Cristoiu şi Bădin, la Stan-laptop, Gâdea şi alţi ciutaci - seamănă confuzie şi speră că o populaţie dezinformată şi dezabuzată va bascula de partea lor, a vechilor politruci de la revistele studenţeşti şi a noilor comisari cu feţe colhoznice.
Dacă tot spumegă de ură împotriva PDL şi a lui Traian Băsescu, pe care i-ar dori eliminaţi fizic din viaţa publică - cum să interpretezi altfel elucubraţiile şi schimonoselile lui Mircea Badea ori gesticulaţia deşucheată a laptopistului ce se visa ministru de externe? -, de ce n-au curajul să intre direct în bătălia electorală? Ce propun, de fapt, aceşti indivizi, în afara unui linşaj mediatic executat într-un stil ce i-ar umple de invidie atât pe Leonte Răutu şi Chişinevschi, cât şi pe Goebbels? Nimic altceva decât exhibarea propriilor resentimente şi frustrări. Neruşinarea, minciuna deşănţată, vulgaritatea respingătoare n-au găsit vreodată culcuşuri mai convenabile decât în cuvintele şi grimasele aventurierilor de antenă stacojie.
Într-o eventuală confruntare avându-i de-o parte pe-un Avramescu şi Voinescu, iar pe de alta pe Gâdea şi Laptopman, s-ar vedea diferenţa enormă dintre intelectualii autentici, responsabili şi educaţi, şi specialiştii în sictirul dezgustător, ce excită galeria de nivel Rahova. Responsabilitatea haitei pripăşite pe la talk-show-urile „antenelor“, dar şi pe la o televiziune căreia i-ar sta mai bine numele „Irealitatea“ (prin alde Răzvan Dumitrescu ori Nistorescu) nu trebuie trecută cu vederea, dacă vrem să înţelegem dezastrul ţării. Aceşti indivizi au făcut mai mult pentru derutarea, coborârea în hăurile vulgarităţii şi demobilizarea românilor decât cei mai înrăiţi duşmani ai noştri. Dacă aşa arată intelectualitatea ţării - debordând de ură primitivă, mincinoasă, sperjură -, atunci totul e pierdut.
Or, spaima „anteniştilor“ că o nouă clasă politică le-ar putea eclipsa eforturile de a trimite ţara în stepa nimicniciei e absolut de înţeles. Dacă în parlament s-ar auzi alt tip de discursuri decât mitocăniile lui Vadim, abjecţiile inspirate de „filosofia“ lui Felix, grosolăniile pesediste, probabil că audienţa acestor agenţi ai neantului ar scădea dramatic. Iată de ce decizia jurnaliştilorintelectuali de a intra în politică e ştirea cea mai proastă primită de rândaşii îmbibaţi, simultan, de neputinţă şi deliruri de grandomanie. Şi le mai dau o veste proastă: e abia începutul!
P.S. Au trecut două săptămâni de la dezvăluirile din presă privind activitatea de turnător a ambasadorului României la Lisabona, Gabriel Gafiţa, şi individul se află încă la post. E oare nevoie să se ajungă la expulzarea lui, când retragerea fără tărăboi stă atât la mâna responsabilului MAE, cât şi a preşedintelui Băsescu?
Recomandările noastre
