La câteva sute de metri de drumul care leagă Scaeş- tiul de şoseaua Craiova - Filiaşi, năpădit de buruieni şi gunoaie, se află situl arheologic Răcari.
De la stradă, o plăcuţă spartă, atârnată pe un stâlp, îţi indică faptul că te afli în apropierea unui castru roman. Odată intrat pe terenul arheologic, împrejmuit cândva de un gard din sârmă, cu greu te strecori printre buruienile care cresc mai înalte de-un stat de om. Pentru a ajunge apoi pe şantier, trebuie să străbaţi zona ticsită de gunoaie. Buruienile invadează vestigiile O echipă de cercetători de la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), condusă de Eugen Teodor, încearcă de ani buni să scoată la lumină rămăşiţele unui important castru roman, pentru a deveni punct de referinţă pe harta turistică. Ei se luptă cu lipsa banilor şi cu dezinteresul manifestat de autorităţile locale şi judeţene.
„Noi avem un buget nu foarte mare, ce ne permite să desfăşură m câte o campanie anuală de câteva săptămâni. În tot acest timp, lucrăm aşa cum putem mai bine, însă, imediat ce plecăm, locul e invadat de buruieni, gunoaie sau de localnici care mai caută câte ceva pentru casă. A fost îngrădit prin anii ’60. Vă daţi seama că s-a ales praful şi pulberea de gard“, spune Eugen Teodor, cercetător istoric la MNIR. Specialiştii din echipă au solicitat autorităţilor, în urmă cu câţiva ani, angajarea a două persoane care să aibă în grijă situl. Până acum nu s-a primit însă niciun răspuns.
„Nu-i interesează, pentru că nu-şi dau seama de importanţa acestui loc. Odată terminate lucrările, deşi vorbim aici de lucruri mari, acest castru ar putea deveni unul foarte vizitat, deci întreaga zonă ar avea de câştigat“, este de părere cercetătorul de la MNIR. Primele săpături, acum mai bine de 100 de ani Săpăturile la castrul Răcari au început în anii 1897-1898, sub comanda lui Grigore Tocilescu. Până acum au fost scoase la lumină mai multe vestigii, printre care şi un praetorium, domiciliul unui comandant. Potrivit specialiştilor, castrul datează din perioada cuprinsă între campaniile lui Traian şi marea retragere aureliană. În afara castrului, care se întinde pe aproape trei hectare, specialiştii spun că s-ar fi aflat o aşezare civilă, aşezată pe peste 30 de hectare.
„Deocamdată nu avem niciun nume de localitate, niciun indiciu precis. Oricum, după suprafaţă, este vorba de un important centru, dacă nu o capitală a zonei“, a precizat Eugen Teodor. ISTORIE De la începutul războaielor daco-romane Situl de la Răcari este compus dintr-un castru roman, care a funcţionat în patru etape distincte, din epoca războaielor daco-romane (101-106 d.Hr.) până aproape la părăsirea oficială a provinciei (271). Garnizoană a unei unităţi auxiliare de cavalerie maură, castrul a măsurat, la apogeul său, 170 x 145 de metri între zidurile de apărare şi aproximativ 250 x 180 de metri între şanţurile de apărare. Scopul acestuia era supravegherea unui important vad la râul Jiu, controlând căile de acces spre sud (Dunăre), nord (Munţii Orăştiei) şi vest (principalul cap de pod - Drobeta).
Recomandările noastre
