Râul Nera alcătuieşte, de-a lungul a 18 kilometri, unul dintre cele mai sălbatice şi frumoase locuri din ţară, cu peste 400 de peşteri, avene şi cascade.

Timpul se opreşte în clipa în care stai o secundă, ca să-ţi tragi sufletul, pe cărarea care străjuieşte Cheile Nerei, în amonte de Sasca Română. De la 250 de metri, de pe o cărare care şerpuieşte periculos deasupra hăului, Nera arată ca un şarpe care se înconvoaie printre bolovanii imposibil de urnit.

Cheile Nerei din Caraş-Severin se arată ochiului iubitorului de natură deasupra localităţii Şopotul Nou şi se deschid apoi după 18 kilometri, lângă Sasca Română. Pe această distanţă, apa, în luptă cu calcarul munţilor, a creat adevă rate opere de artă. Peşteri, lacuri, cascade, avene, pereţi de stâncă născuţi din apa încă albastră şi pură a Nerei, care se pierd apoi în albastrul cerului, făcându-te să te întrebi unde e graniţa dintre real şi ireal, toate fac ca o expediţie în această zonă să lase urme adânci în cutia cu amintiri.

Bocanci împotriva viperelor

În zona Banatului se ştie că dacă vrei să mergi în „Chei“ trebuie să ai bocanci, cort şi să te aştepţi ca de pe o piatră încălzită de soare să te privească suspect o viperă periculoasă. Şerpii nu au nicio treabă cu cei care nu le fac nimic, aşa că pericolul nu e foarte mare. Am ales să explorăm cheile din aval spre amonte şi am găsit pe internet o pensiune care era aşezată exact la Sasca Română, în locul în care Nera se desparte cu regret de munţii calcaroşi pe care i-a modelat atât de frumos de-a lungul timpului.

De la pensiune faci câţiva paşi şi intri în atmosfera cheilor. Un pod suspendat făcut din bucăţi de lemn şi sârmă îţi spune că drumul care începe nu va fi tocmai uşor. Cărarea porneşte apoi printr-un decor de vis, care alternează mici poeni verzi cu bucăţi de potecă abruptă printre stânci. După 20 de minute de mers ajungi în zona tunelelor, un drum săpat în stâncă deasupra unei văi adânci presărat cu tunele răcoroase şi întunecate din care ieşi nerăbdător să descoperi o nouă imagine spectaculoasă creată de natură.

Urmează apoi o bucată de drum mult mai liniştită, prin răcoarea pădurii de fag. Din când în când Nera se supără şi se aruncă de pe stânci în cascade spectaculoase, oprindu-se apoi domol într-un ochi de apă de o culoare albastră ireală. Păstrăvii se plimbă în voie prin apa cu lucire de smarald. Spectacolul naturii

Surprizele te pândesc la fiecare pas. Spectacolul naturii este desăvârşit în acest colţ de ţară care încearcă parcă să ţină ascunse toate frumuseţile pământului. Ai putea să crezi că nimic nu te mai poate impresiona când ajungi la Lacul Ochiul Bei. Răsuflarea se opreşte brusc şi se face linişte. Parcă ai intra într-o imensă catedrală.

Pădurea formează un con de protecţie deasupra acestui loc magic, şi perdeaua de protecţie naturală face ca sunetele să fie ţinute în interior, ca într-o încăpere izolată fonic. O cădere de apă uşoară asigură muzica necesară în această minunată sală de concert în care natura dă reprezentaţii non-stop. Ochiul Bei completează vizual opera de artă, cu o atingere de albastru adus parcă din Caraibe pentru a da savoare artistică minunii.

Te desparţi cu greu de un loc atât de frumos, dar în amonte stă şi aşteaptă cascada Beuşniţa, un alt monument impresionant făcut din apă şi stâncă. Drumul prin chei continuă, Poiana lui Trifu, Peştera şi Lacul Dracului, o mulţime de peşteri neamenajate te obligă să nu stai mai puţin de trei zile în Cheile Nerei.

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA

LEGENDĂ

Rămăşagul de la Lacul Dracului

Lacul Dracului: 9,3 metri adâncime şi 20 de metri diametru. E cel mai mare lac carstic din ţară. Legenda spune că, odată, dracul a pus rămăşag cu un moşneag care păştea caprele că poate frige un cap de ţap fără ca acesta să rânjească. Jarul puternic a făcut însă ca buzele ţapului să se ridice, lăsând să se vadă doar dinţii rânjiţi. De ciudă, dracul s-a aruncat în lac şi s-a înecat. Localnicii spun că lacul nu are fund, iar culoarea albastruverzuie este dată de trupul diavolului care se luptă în adâncuri. În realitate, ochiul de apă s-a format după ce aluviunile Nerei au închis intrarea unei peşteri, după care bolta acesteia s-a prăbuşit. Lacul este alimentat tot de apa Nerei, prin fisuri carstice.

OPINIA SPECIALISTULUI Unul dintre locurile rămase sălbatice Bogdan Bădescu este preşedintele Asociaţiei Speologice Exploratorii, înfiinţată în 1961. În Cheile Nerei, membrii asociaţiei se ocupă de protejarea zonei şi urmează ca, până anul viitor, să deschidă, la Cărbunari, un Centru de Educaţie Ecologică şi Promovare a Turismului. „Cheile Nerei reprezintă o zonă importantă de atracţie pentru că sunt, în acest moment, unul dintre parcurile naţionale din ţară care a rămas sălbatic“, spune Bogdan Bădescu. „Regiunea e formată din roci carstice, motiv pentru care relieful este unul aparte. Este o zonă cu pereţi calcaroşi foarte spectaculoş i, unde există peste 400 de peşteri şi avene, cascade spectaculoase, dar şi cele mai mari depozite de travertin din ţară. În acest moment, zona poate fi pusă în pericol de accesul facil al maşinilor. Acest lucru se poate rezolva cu o serie de investiţii minimale. Singurii care alocă fonduri pentru acest parc de interes naţional sunt cei de la Romsilva, dar sperăm ca, de la anul, în bugetul naţional să fie prevăzute sume destinate, conform legii, parcurilor naţionale“, a mai spus el.

VOX POPULI

„E linişte, iar noaptea e chiar întuneric“

Şerban Jădăneanţ: „Găsesc aici atât munte, cât şi apă. Liniştea e linişte, iar noaptea e chiar întuneric. Şi nu auzi claxoane sau motociclişti mergând într-o roată.“

Lavinia Ciupagea: „E bine că lipsesc turiştii de ocazie, care ies la un grătar şi o bere în sunetul asurzitor al manelelor. Iar satele din zonă sunt nealterate de trecerea timpului, parcă scoase din negura vremurilor.“ Norbert Hansmann: „Îmi plac traseele, când pe stânci la înălţime, când pe cursul râului, podurile suspendate, intervenţ ia minoră a omului în crearea traseelor, diversitatea reliefului, cascadele, repezişurile ideale pentru rafting.“

Sorana Beică: „E o zonă care are de toate. Lacul Dracului şi Ochiul Beiului, unde poţi face o baie timp de maximum 10 secunde, precum şi Cascada Beuşniţei nu trebuie ratate dacă te afli în zonă.“

OMUL STRICĂ LOCUL

Civilizaţia în acţiune

Prin chei nu te poţi plimba cu maşina şi nici măcar cu jeepul. Dacă vrei să vezi frumuseţea locului trebuie să-ţi pui picioarele la treabă.

În câteva puncte, omul a reuşit să strice în foarte scurt timp ceea ce a făcut natura în sute de ani, câteva drumuri asfaltate pătrund adânc în munte şi ucid încet minunatul aranjament natural, lăsând în urmă un iz acru de mici stricaţi şi câteva sticle de bere.

Civilizaţia sau, mai degrabă, lipsa de civilizaţie începe să-şi arate faţa hidoasă în acest colţ de ţară care părea ocolit de dorinţa nebună a unora de a distruge puţinele lucruri bune care ne înconjoară.

Dacă nu ar fi fost câţiva reprezentanţi ai regnului animal care să-şi lase numele şi poreclele stupide imprimate pe scoarţa pomilor, experienţa s-ar fi putut apropia de perfecţiune.

CAZARE Un vis: pensiunea fără televizor

Pensiunea situată chiar la ieşirea Nerei din Chei e o casă mai mare, în care vă va întâmpina o familie de oameni buni. Gătesc ceea ce doriţi şi vă fac să vă simţiţi ca acasă. Nu au televizor în cameră (o să constataţi că nici nu e util pentru că după o zi în aerul tare din Chei nu-ţi mai arde de televizor), dar în rest oferă toate condiţiile dictate de civilizaţie. Puteţi închiria un ATV pentru a explora povârnişurile şi pantele abrupte şi pietroase din apropiere, puteţi primi un cal cu care să inspectaţi în linişte teritoriile ca un vechi boier care are timp să meargă legănat de blândul animal. Seara, puteţi simţi gustul adevărat al păstrăvului adus de aproape, de la păstrăvăria de pe valea Beuşniţei. Preţul unei nopţi de cazare nu depăşeşte 100 de lei pentru două persoane, iar mâncarea nu e mai scumpă ca la un restaurant mediu. În zonă mai există câteva pensiuni care oferă condiţii bune la preţuri rezonabile, dar cei mai mulţi turişti aleg să stea în cort, în locurile special amenajate.

DATE TEHNICE O lume pe 36.000 de hectare

AŞEZARE: Parcul naţional Cheile Nerei Beuşniţa este o arie naturală protejată, încadrată în categoria Parcuri Naţionale. Este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş-Severin.

SUPRAFAŢĂ: 36.758 ha

ACCES: Reşiţa - Oraviţa - Sasca Montană - Reşiţa - Oraviţa - Anina - Bozovici - Reşiţa - Anina - Bozovici - Bozovici - Şopotu Nou - Cărbunari - Băile Herculane - Bozovici Fără maşină, accesul în zonă este dificil, dar localnicii sunt amabili şi opresc la autostop, chiar dacă sunt cu căruţa sau cu tractorul.

ATRACŢII: Cheile săpate de râul Nera şi afluenţii săi, lacurile carstice (Ochiul Bei şi Lacul Dracului) - Cascade (Beuşniţa, Bigăr, Şuşara) - Peşteri şi avene - Vegetaţia bogată şi variată

ACTIVITĂŢI - Turism, ecoturism şi drumeţii (mai-noiembrie) - rafting pe Nera (primăvara şi la începutul verii) - alpinism pe trasee amenajate - cicloturism - speologie SEMNAL GSM. Foarte slab Orange, bun Vodafone. INTRĂ AICI PENTRU A VOTA Despre campanie...