Încerc, de câtă va vreme, să văd cum arată noul val de moderatori ai emisiunilor TV, care sunt ultimele vedete ale genului şi cine se apropie cel mai mult de ideal.
Vast program, vorba lui De Gaulle când a vă- zut pe un zid parizian deviza „Moarte proş- tilor!“. Îmi mobilizez răbdarea, îmi promit să fiu indulgent şi să nu mă pripesc. Degeaba. Recolta e săracă, semnele pentru viitor nu încântă, peisajul seamănă cu un pastel de nuanţă gri-moloz. Nu mă încumet să construiesc tipologii, dar îmi permit să spun, ca un devorator de programe TV ce mă aflu, că specia moderatorilor lâncezeşte. Şi e păcat. Fără să aibă vreo vină, debutanţii de-acum un deceniu sau un cincinal s-au clasicizat. În general, prestaţia lor e aceeaşi, numai că publicul începe să-şi dorească altceva. În orice televiziune, obişnuinţa şubrezeşte sau sufocă. Aşa se explică puzderia de formate noi pentru emisiunile de divertisment sau pentru alte tipuri de programe.
Însă moderatorii nu se supun aceleiaşi logici de parcurs. Ei trebuie să impresioneze - dacă se poate, încă de la debut - şi să facă apoi aşa-numitele eforturi de fidelizare. Existenţa atât de multor posturi TV e o armă cu două tăişuri, dacă nu cumva, vorba englezului, un fel de „blessing in disguise“. Pe de o parte, ai multe posibilităţi de afirmare pe scena media, pe de alta, într-un peisaj bogat până la luxurianţă rişti să treci neobservat, deşi nu meriţi. Recunosc că am în continuare răbdare, admiraţie şi afecţiune camaraderească pentru câţiva tineri veterani, dacă admiteţi formula, despre care am scris nu o dată la această rubrică. Dar vreau cu tot dinadinsul să-i văd ameninţaţi de vârfurile generaţiei următoare de moderatori. Aici e-aici. Poate că am fost neatent, poate că am omis fără intenţie oameni meritorii, dar cu ore de expunere neconvenabile. Oricum însă, dintre noutăţile ultimului an în materie de moderatori, am un singur remarcat: pe Luca Niculescu, amfitrionul de la „Fără frontiere“. I se adaugă regretul provocat de scoaterea lui Sever Voinescu de pe postul public.
Mi-aş dori să văd un moderator în care să găsesc bonomia ironică a lui Că- tălin Ştefănescu, incisivitatea inaugurală a lui Robert Turcescu, discreţia interogativă a lui Horia Patapievici (dublată de calitatea întrebărilor), replica lui Liviu Mihaiu şi căldura participativă a lui Radu Naum. Mi-aş dori un produs de sinteză în care să se adune Andrei Pleşu, Cătălin Tolontan, Marcel Iureş, Teodor Baconsky, Traian Ungureanu, Radu Cosaşu şi doi Mihăileşti: Dan C. şi Călin- Andrei. Ştiu că nu se poate. Ştiu la fel de bine că vine o vreme când peţitul himerelor te expune ridicolului. Însă nu mă mulţumeşte imaginea actuală a moderatorului român de la televiziune. Nu-mi ajunge să ştiu că Radu Moraru ar putea urca în clasament dacă ar renunţa la concesiile de rating şi că Mădălin Ionescu a crescut faţă de acum doi ani. E insuficient. După optsprezece ani de televiziune liberă, m-am nărăvit şi vreau lucruri mai bune şi un nivel mai ridicat ca în 1992, 1998 sau chiar 2006.
Din păcate, frăţia ofiliţilor proliferează nestingherit. Există prea mulţi moderatori care vorbesc searbăd, plictisesc din secunda unu a apariţiei pe ecran şi n-au acces la logica minimală a dialogului. Unii sunt simple agenţii calomniatoare, alţii schimbă postul, dar îşi păstrează beteşugurile. Spre ilustrare, i-am revăzut de curând pe Mihaela Tatu (mutată de la Acasă TV la Antena 2) şi pe Mircea Micu (lăţit de la DDTV la, între timp, răposatul Cosmos TV). O suficienţă toropitoare în cazul primeia, un incurabil apetit defăimător în cazul celui de-al doilea. Glasuri prefăcute sau dogite tabagic, întrebări puse la trecerea timpului, emisiuni al căror corp trădează o musculatură întristător de flască. Iar asta duce discuţia în altă parte: nu cumva nivelul de exigenţă din partea publicului coboară de la un an la altul? Am trăit ani la rând cu impresia că munca de moderator TV e înaltă, complicată şi pretenţioasă. Acum deschid televizorul, îi văd în această ipostază pe Dana Săvuică, Florin Condurăţeanu, Ana-Maria Prodan, Florentin Scaleţchi şi Nikos Koudounis şi mă gândesc la somaţia lui Woody Allen: „Nu aruncaţi gunoaiele. Din ele se fac emisiuni TV“.
Radu Paraschivescu va susţine în fiecare luni, în pagina de cultură, rubrica de cronică de televiziune „Ecranopolis“
„DE 3XFEMEIE“. Mihaela Tatu a renunţat, la începutul anului, la contractul cu Acasă TV, după o colaborare de şapte ani cu trustul Media Pro
Recomandările noastre
