Într-o competiţie slabă, Clint Eastwood e favoritul criticilor cu pelicula „The Exchange“.

Palme d’Or-ul ar putea căpăta cetăţenie americană, anul acesta, după o scurtă privire asupra reacţiilor criticilor la filmele din competiţia de la Cannes.

Clint Eastwood a strâns cele mai entuziaste epitete cu „The Exchange“ (cu Angelina Jolie), în special de la influentele reviste americane „Variety“ şi „The Hollywood Reporter“, iar pelicula de patru ore a lui Steven Soderbergh, „Che“, livrează un candidat puternic la premiul de interpretare - Benicio del Toro, în rolul lui Ernesto Guevara. Faptul că preşedintele juriului, Sean Penn, e un american, le dă încredere pariorilor că merg la sigur, cu atât mai mult cu cât Penn are o datorie veche la Eastwood, după ce filmul acestuia, „Mystic River“, i-a adus primul Oscar, în 2004.

Seară cu emoţii

Un Palme d’Or la schimb ar fi târgul perfect, dacă ceilalţi membri ai juriului - actriţele Alexandra Maria Lara, Natalie Portman, Jeanne Balibar şi regizorii Alfonso Cuaron, Sergio Castellito, Rachid Bouchareb, Apichatpong Weerasethakul - nu se vor opune. Premianţii vor fi anunţaţi în această seară, de la 19.30.

CANDIDAŢI

Ne lipseşte un „432“

Criticii francezi înclină balanţa spre curtea lor, punându-l în top pe Arnaud Desplechin, cu „Un conte de Noël“, o poveste de familie cu Catherine Deneuve (foto) şi Chiara Mastroianni în distribuţie.

În clasamentul întocmit zilnic de revista „Le Film Français“, pe baza voturilor a opt critici de la publicaţii prestigioase din Hexagon, stau bine la punctaj şi „Leonera“, a argentinianului Pablo Trapero, despre o femeie care-şi creşte copilul în închisoare, „Waltz with Bashir“, de Ari Folman, o animaţie-documentar despre masacrul din Beirut, drama „Le Silence de Lorna“, a fraţilor Dardenne (deja dublu „palmati“), şi „Gomorra“ lui Matteo Garrone, despre mafie. Pe ultima sută de metri, festivalul a mai oferit câteva surprize plăcute, niciuna însă de talia lui „432“, de anul trecut. E vorba de „Adoration“, al lui Atom Egoyan, şi de „Il Divo“, de Paolo Sorrentino, un portret ca un videoclip despre una dintre cele mai controversate figuri ale Italiei, Giulio Andreotti.

Multe dezamăgiri

Spre deosebire de ediţia precedentă, când competiţia era foarte strânsă, cea de-a 61-a are multe păcate, iar unul e capital: aproape jumătate din cele 22 de filme din selecţia oficială nu au ce căuta nici pe lista celui mai neînsemnat festival din lume. Iar la această categorie urcă pe „podium“ titluri ca „Serbis“, în regia filipinezului Brillante Mendoza - un film fără cap şi fără coadă despre un cinema bordel - „La frontière de l’aube“ a lui Philippe Garrel, o idilă trasă de păr, „La mujer sin cabeza“, a Lucreciei Martel (singura femeie din competiţie), sau „Blindness“, adaptarea nereuşită a lui Fernando Meirelles după „Eseu despre orbire“, de Jose Saramago.

Premiera de vineri seara, „Palermo Shooting“, a lui Wim Wenders, nu poate primi un calificativ mai nimerit decât „varză“. E un film despre un fotograf celebru, care se trezeşte într-o zi că viaţa lui e de fapt o dramă. Aşa că Wenders se pune pe treabă şi scoate la înaintare tot arsenalul de filosofie de pahar despre viaţă, moarte, suflet. Eroul nu numai că are coşmaruri cu Moartea (Dennis Hopper), îmbrăcată într-o pelerină argintie, dar Moartea mai şi trage cu arcul în el în timp ce adoarme în piaţa publică. Scena finală e antologică: fotograful are o discuţie „ochi în ochi“ cu Moartea (Dennis Hopper parcă tăvălit prin făină), printre altele şi despre cum omoară digitalul fotografia clasică. La final, Moartea îi cere doar atât: o poză.

Filmul confirmă din plin ipoteza că festivalul are câteva nume „de serviciu“, pe care le aduce în competiţie doar de dragul publicităţii.