Azi discutam o banalitate: Emil Boc si-a anuntat candidatura la Primaria Clujului. Banalitatile, oricât le-am trece noi la rubrica „pentru urechile surzilor”, au marele merit de a te stimula sa le contrazici.
Eu, de exemplu, chiar în momentul în care dumneata, cititorule, citesti aceste rânduri, ma lupt cu aceasta banalitate: încerc sa-mi imaginez un contracandidat. Nu prea reusesc. Imaginatia nu prea te ajuta în astfel de situatii.
Drept carele încerc sa-l atac pe Boc. Pe Boc cel mic. Cel despre care Vadim Tudor spunea ca era atât de mic, când era mic, încât tatal sau îl batea la fund cu cureaua de la ceas. Mai pot sa spun despre Boc si un alt lucru: ca el este o papusica în mâna lui Traian Basescu. Mai pot sa spun ca el, în loc sa se ocupe de oras, îsi pierde vremea printre mitici, ca politica ne vaduveste de administratie.
Pot sa spun si ca, în ciuda primitoarelor anunturi „Aici nu se ia mita”, cetatenii îsi rezolva problemele pe varianta „Aici nu se ia, dar se primeste mita”. Toate acestea (la care voi mai adauga, mintenas, si ceva despre case si vile), se vor aduce în campania electorala. Problema este una minora: nici pe mine nu ma conving.
Adevarul e ca nu stiu ce merite are Boc pentru a fi reales. Asta dincolo de ridicolul sau agent electoral, Funar. Care e bun ca si contrast. Ca sa vada clujenii cât de prosti au fost. Dar, viziunea lui Boc despre oras nu prea se vede. El e beneficiarul ridicarii stavilarului. Peste oras s-a revarsat imediat Europa. Imediat au venit investitorii. Unde dracu’ sa mearga în alta parte!
Se vede, desigur, trotuarul, care este normal, se vad supermarketurile, care sunt normale, se vad parcurile industriale, care tin de normalitate, se vad timidele începuturi de sosele europene, care nici nu trebuie bagate în seama, caci orice tara normala le are, se vede explozia localitatilor din jurul orasului, care te îndeamna la visare pe tema normalitatii. Se vede cum dispar cocioabele si apar cladiri moderne din beton si sticla, de a caror utilitate te îndoiesti.
Din toate acestea nu poti aduna materie pentru un brand al orasului. Normalitatea, orasul scapat de sub control, nu e un brand, o amprenta, o identitate. Poate ca ar trebui vorbit ceva despre locuitorii Clujului, despre spatiile verzi, despre cultura, despre universitatile orasului. Aci ar fi loc de Boc.
Recomandările noastre
