Aparitia castorilor pe Valea Muresului este una dintre cele mai simpatice stiri, care nu se leaga, aparent, de nimic.
Cu aceeasi discretie cu care au disparut acum o buna bucata de vreme, iata-i reaparand, senini, cu dintisorii sticlind, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De fapt, „iata-i“ nu e chiar verbul potrivit. Deocamdata, nimeni nu i-a vazut. Doar specialistii in ale padurii, care s-au intalnit intr-o buna zi cu niste arbori, care, la randul lor, au povestit ca au vazut castori. Nimic neobisnuit in aceasta discutie, caci intre silvicultori si arbori exista demult un dialog pe care noi, ceilalti, nu-l intelegem.
Arborii isi arata semnele, iar oamenii padurii le pricep mai bine decat pricepem noi discursurile cutarui lider al cutarei organizatii in cutare problema de interes mondial. Daca oamenii padurii spun ca arborii spun ca au vazut castori, e ca si cum totul ar fi real si domnii castori ar fi tinut deja prima lor conferinta de presa dupa intoarcerea din tinuturi misterioase. Insa chestiunea veridicitatii acestei stiri este cu totul secundara. Important este ca cineva s-a gandit ca domnii castori incep sa reapara pe Valea Muresului si a dat alarma.
Intoarcerea lor este un soi de revenire la copilarie si de regasire a unor sperante uitate. O vale romaneasca in care mutritele simpaticelor animale ar putea aparea brusc devine cu totul altceva, un fel de Disneyland natural, o cautare disperata a norocului. Asemeni trifoiului cu patru foi, castorul ar putea ajunge o legenda locala, legata de sansa, de schimbare si de miracol.
Cine intalneste un castor isi schimba viata, mosteneste o casa, castiga la loto o masina sau nimereste cu CV-ul la o firma care plateste bine. Din acest moment, calea tuturor legendelor este deschisa. Mai ramane, fireste, ca celebrele animalute sa fie descoperite de-a binelea. Dar asta aproape ca nu conteaza, atata vreme cat Valea Muresului se lumineaza deja de la zambetul, bine frecat cu pasta de dinti, al domnului castor.
Recomandările noastre
