Vă răspunde, psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Valeria, Bucureşti: Sunt căsătorită de opt ani şi am un băieţel minunat de aproape 3 ani. Eu şi soţul meu am hotărât să divorţăm pentru că nu ne mai înţelegem. El mai umblă şi cu alte femei, ceea ce eu nu pot accepta. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult e cel mic, care suferă după el şi nu înţeleg de ce, pentru că soţul meu nu stă niciodată cu el şi nu se joacă cu el. Daţi-mi un sfat cum să procedez ca să nu sufere cel mic. Părinţii care divorţează trebuie să ştie că divorţează unul de altul, nu de copil. Este normal ca un copil să sufere de pe urma lipsei părinţilor. Băiatul încearcă să-şi creeze un model masculin şi îl copiază de la tată, pentru că procesul de dezvoltare are loc şi prin imitaţie.
E greşit să credem că trebuie să rămânem într-un cuplu pentru copil, deoarece acesta va pleca în adolescenţă cu acest model de cuplu. Dacă un copil vede că are un tată agresiv care o înşală pe mamă, i se va părea că asta este normalitatea şi fie va încerca să repete comportamentul, fie va deveni prea blând, fără capacitatea de a lua o decizie.
Copilului trebuie să i se spună adevărul, iar discursul trebuie să fie adaptat la nivelul lui de înţelegere. Noţiunea de divorţ nu are semnificaţie pentru el. Mai bine îi spuneţi că nu vă mai înţelegeţi. Cel care pleacă nu trebuie să uite de copil, iar mama nu trebuie să împiedice întâlnirile dintre copil şi tată. Mama trebuie să înţeleagă că un copil are nevoie să-şi vadă tatăl şi să facă diferenţa între acest aspect şi faptul că ea nu vrea să mai aibă de-a face cu fostul soţ.
Vârsta de 3 ani este una dificilă, când debutează complexul lui Oedip. Dacă, până acum, copilul relaţiona cu mama, după 3 ani începe să relaţioneze şi cu tatăl.
Recomandările noastre
