Curtea Supremă susţine că, potrivit Legii fundamentale, demnitarii nu trebuie să dovedească autorităţilor că s-au îmbogăţit pe căi legale.
Articolul 44 din Constituţie l-a salvat pe fostul ministru PSD al economiei, Dan Ioan Popescu, de ameninţarea confiscă rii de către stat a unor terenuri şi clădiri în valoare de peste 1.000.000 de euro, pe care demnitarul nu a putut să le justifice iniţial în faţa autorităţilor. Aşa reiese din motivarea hotărârii judecătoreşti prin care magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au constatat, la începutul lui octombrie 2007, că „nu există nicio discrepanţă, diferenţă ori element care să ateste dobândirea ilicită a unor bunuri“ de către fostul ministru Dan Ioan Popescu şi soţia sa, Elena Popescu. Articolul 44 - scut pentru averea demnitarilor Încă de la începutul argumentaţiei, judecătorii Curţii Supreme subliniază că, potrivit articolului 44 din Constituţie, „averea dobândită licit nu poate fi confiscată“ iar „caracterul licit al dobândirii averii se prezumă“. Acest lucru înseamnă, în opinia instanţei, că autorităţ ile sunt cele care trebuie să dovedească faptul că demnitarul cercetat a obţinut ilicit anumite bunuri şi nu acesta trebuie să fie pus în situaţia de a explica de unde provine averea sa.
Mai departe, judecătorii spun că acest principiu constituţional nu a fost respectat în cazul fostului ministru. Concluziile judecătorilor în cazul DIP ar putea să se repete, pe viitor, şi în cazurile de demnitari cu averi „pătate“ pe care le-ar putea aduce în faţa instanţei Agenţia Naţională de Integritate (ANI), care deocamdată nici măcar nu funcţionează. Primul calcul a ieşit pe minus Comisia specială de control al averilor demnitarilor din cadrul Curţii Supreme, care a cercetat iniţial situaţia lui DIP, a constatat că acesta a obţinut venituri de aproximativ 2,8 milioane de lei în perioada 2000-2004 (în care a fost membru al guvernului Năstase), dar a cheltuit, pe terenuri şi apartamente, aproape de trei ori mai mulţi bani, adică în jur de 7,4 milioane de lei. Comisia a considerat că diferenţa dintre aceste două sume, în valoare de 4,6 milioane de lei, are o provenienţă care nu poate fi justificată şi a pus sub sechestru şapte terenuri din Azuga şi un apartament din Bucureşti, achiziţionate cu banii respectivi.
Completul de judecată care a preluat ulterior acest dosar arată însă, în motivare, că veniturile fostului demnitar au fost calculate greşit de Comisie. DIP a susţinut că, în afară de salariul pe care îl primea ca demnitar, ar fi obţinut în plus, în februarie 2001, aproape 1.000.000 de dolari din vânzarea acţiunilor pe care el şi soţia sa le aveau la firma SC Ital Agency SRL. El a adus comisiei o serie de acte referitoare la această tranzacţie, dar membrii acesteia le-au respins pe motiv că nu sunt valide şi că, de fapt, ar ascunde o vânzare fictivă, prin care au trecut societatea pe numele altor persoane, dar au continuat să deţină controlul asupra ei.
Soţia lui DIP a continuat, de altfel, să administreze această firmă, iar la finele lunii decembrie 2004 a încasat un salariu de peste 1,5 milioane de lei. Nici această sumă nu a fost reţinută de comisie la capitolul „venituri“, pe motiv că fostul ministru nu putea să folosească aceşti bani pentru a cumpăra terenuri sau imobile achiziţionate cu doi sau trei ani înainte. La recalculare, averea a rămas curată
Judecătorii Curţii Supreme spun însă că acest mod de lucru al comisiei a fost greşit pentru că nu a respectat Constituţia. „Aserţiunile şi deducţiile comisiei (…) nu se bazează pe vreo probă. (…) Prezumţia constituţională (…) impune ca înlăturarea apărărilor, invalidarea unor acte (…) să nu se facă discreţ ionar, pe baza unor aprecieri subiective ori simple deducţii, ci doar în urma analizei unor probe certe“, se arată în motivarea deciziei care i-a salvat averea lui DIP. Prin urmare, instanţa a făcut un calcul diferit al veniturilor ministrului Dan Ioan Popescu şi a obţinut o sumă mult mai mare, în valoare de aproximativ 6,9 milioane de lei.
Pe de altă parte, magistraţii au considerat că şi cheltuielile făcute de ministru şi soţia sa în perioada 2000- 2004 ar fi mai mici cu aproximativ jumătate de milion de lei decât a calculat comisia şi ar fi fost de circa 6,8 milioane de lei. Astfel, în urma recalculării, a reieşit că veniturile lui DIP au fost mai mari decât cheltuielile, deci averea sa se poate justifica în totalitate. În final, instanţa a decis că dosarul „Averea lui DIP“ va fi închis. CUM E AFARA
În Germania ar fi rămas fără avere Prezumţia de dobândire licită a averii invocată de judecători în cazul DIP a fost introdusă în Constituţia din 1991 şi păstrată, ulterior, şi după modificările pe care le-a suferit Legea fundamentală în 2003. Potrivit unui studiu asupra controlului averilor în România, realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) din Bucureşti, în 2006, această prevedere este de natură să blocheze o politică de combatere a îmbogăţirii ilicite în ţara noastră.
„Chiar dacă abuzurile trecutului comunist au justificat într-o oarecare măsură această normă constituţională, ea nu-şi mai are rostul într-o democraţie solidă“, susţin autorii studiului. Aceştia au arătat că în ţări europene în care nu există o astfel de prezumţie, cum ar fi Italia sau Germania, au putut fi adoptate legi care pedepsesc îmbogăţirea ilicită ca infracţiune distinctă.
Recomandările noastre
