Confruntată cu fluctuațiile prețurilor la hidrocarburi și sancțiunile economice aplicate de țările occidentale, Rusia lui Putin a dezvoltat o strategie care urma să favorizeze politica „Fabricat în Rusia” , însă rezultatele sunt în continuare contradictorii.
Într-un efort de a accelera diversificarea economiei în urma sancțiunilor occidentale pe fondul anexării Crimeei, Rusia a pus în aplicare o serie de mecanisme pentru a reduce dependența sa de importuri și hidrocarburi. Însă dorința de a înlocui importurile cu producția locală depinde de mulți factori, care nu sunt prezenți în totalitate, arată o analiză Coface.
Printre inițiativele care ajută companiile să își schimbe anvergura se numără contractele speciale de investiții pentru încurajarea investițiilor străine, reducerile fiscale selective pentru produsele „fabricate în Rusia” si acces privilegiat la procedurile de achiziții publice. Astfel, o serie de programe de stimulare (zone economice speciale, finanțare publică, cooperarea dintre cercetare și industrie, asistență privind exporturile etc.) au fost încorporate în Centrul Rus pentru Export, având ca obiectiv promovarea modernizării, tehnologiei și inovării.
Preocupate într-o măsură mai mare de această încercare de a promova producția locală, sectoarele agroalimentar, farmaceutic, auto și sectorul tehnologiei informației se bucură deja de propriile reglementări și mecanisme de promovare.
Cele mai importante rezultate au fost obținute în sectorul agroalimentar pe fondul unui embargo impus importurilor agroalimentare din țări care au aplicat sancțiuni Rusiei. Criza care a urmat a dus la creșterea prețurilor, ceea ce a determinat consumatorii ruși să se orienteze, de la produsele de import, către produsele fabricate pe plan local, rezultând o creștere semnificativă a producției în sectorul alimentar. Acest fapt a permis Rusiei să obțină independența în ceea ce privește producția proprie de carne. Cu toate acestea, calitatea mai scăzută a anumitor produse locale sprijină în unele cazuri importurile, în ciuda diferențelor de preț. În ceea ce privește sectorul TIC, în prezent, în sectorul public sunt interzise importurile de calculatoare, de echipamente de telecomunicații și produse casnice, sector pentru care există producători locali care oferă aceleași produse. În același timp, autoritățile urmăresc extinderea producției de componente electronice pentru a răspunde embargoului occidental impus asupra vânzării tehnologiilor pentru sectorul energetic, al informațiilor și apărării – însă profiturile rămân modeste.
Aceeași dorință de a reduce dependența de importuri este vizibilă și în sectorul farmaceutic, cu stimulente fiscale pentru a produce pe plan local și beneficii pentru produsele locale pe piețele publice. De asemenea, producătorii străini care semnează un contract special de investițiicu autoritățile ruse poate beneficia de o exclusivitate cu statul. Însă, din nou, obiectivele declarate sunt departe de a fi atinse.
Chiar dacă politica „Fabricat în Rusia” este necesară pentru a face față realităților economice viitoare, este departe de a da toate rezultatele dorite și va impune o transformare profundă și pe termen lung a lanțului de producție al Rusiei, mai arată Coface.
Recomandările noastre
