Pornirea procedurii de destituire-impeachment în Camera Reprezentanților a Congresului american ridică multe semne de întrebare și ascunde numeroase probleme interne ale sistemului american și ale modului de a privi azi lumea și pe conducătorii din statele democratice.

Și e o temă care merită toată atenția prin prisma bătăliei politice americane, a ingerințelor și relevanței influențelor externe într-o campanie, dar și în legătură cu rolul, spațiul de manevră și trăsăturile unui Președinte, cu atât mai mult a celui american.

 

Problema principală a venit din conținutul convorbirii cu președintele Zeleski, care a determinat instituțiile statului american să reacționeze ca la carte. Acea convorbire – ca și altele anterioare și demersuri făcute prin terți, inclusiv vizita lui Rudy Giuliani, avocatul personal al lui Trump în Ucraina – susțineau o condiționare a președintelui ucrainean ca să declanșeze o anchetă împotriva băiatului fostului vicepreședinte Joe Biden și contracandidat al lui Donald Trump. Justiția ucraineană nu a găsit nici o faptă imputabilă celor doi. De aici și procedura de destituire – impeachment a președintelui Donald Trump.

 

De ce a dat publicității Președintele convorbirea cu pricina? E clar că a fost o greșeală, deoarece convorbirea confirmă toate demersurile ulterioare și e probă puternică împotriva Președintelui. Sunt cuvintele sale, nu relatări ale martorilor, iar proba are toate credențialele necesare de la Casa Albă, fiind asumată de către Președinte. Mai mult, e un punct de pornire într-o anchetă mai largă. Președintele știa că are majoritatea Senatului, că o majoritate calificată de două treimi – 67 de senatori – împotriva sa e aproape imposibil de constituit, ca și convingerea altor 20 de senatori republicani să se alăture celor care doresc judecarea și demiterea sa. De ce să dea probe împotriva sa? De ce să deschidă o întreagă cutie a Pandorei a declansificării și publicării și altor date?

 

Uitatul pe gaura cheii, ascultarea convorbirilor și mai ales publicarea lor către public e o impunitate. Sper ca partea americană să fi avut acordul președintelui Zelenski înainte de publicare, altfel e o acțiune similară, cum spunea cineva, impactului Wikileaks asupra sistemului american. Una e audierea în cadrul Comisiei de supraveghere a serviciilor de informații, în spatele ușilor închise, și clarificarea elementelor de comportament a Președintelui și a activității corecte a serviciilor de informații, alta e aducerea în fața camerelor de luat vederi și în toată presa a acestor elemente.

 

Măsura de mutare într-un server special – luate și cu alte convorbiri, între care cu Președintele Putin și cu liderii Arabiei Saudite, Regele Salman bin Abdulaziz al Saud și Prințul moștenitor Mohammed bin Salman – au fost lesne interpretabile drept încercare de ascundere a infracțiunii de abuz de putere săvârșită de către Președintele Trump, motiv pentru care, probabil, componenta juridică a Casei Albe a recomandat declasificarea și difuzarea publică a convorbirii – care nu conținea elemente speciale de Securitate.

 

Chestiunile de asemenea gravitate se rezolvă, într-adevăr, în spatele ușilor închise și nu ajung niciodată publice. Impactul publicării lor e deseori mai mare decât conținutul iregularității, excesului sau chiar al abuzului Președintelui. De aceea cântărirea unei asemenea ieșiri publice se face cu atenție excesivă și pragmatism maxim pentru a se evalua și a se stabili ce-i mai bine pentru Statele Unite. Dar, câteodată, o asemenea "scăpare" poate să ascundă și altceva, ceva mult mai grav pentru care se prefer un scandal mai mic și, eventual, gestionabil.

 

Și câteva elemente vin să susțină acest fapt. Mai întâi, clasificarea cu preponderență a discuțiilor cu Vladimir Putin și liderii saudiți, cu precădere prințul bin Salman, care tocmai și-a recunoscut implicarea în afacerea Kashoggi. În cazul convorbirilor cu bin Salman, nu a existat nici un transcript, oricât de succinct și superficial, care să fi fost circulat la oficialii ce trebuiau să-l fi primit, pentru a-i sprijini în activitatea lor. Apelurile nu conțineau elemente de securitate națională specială, potrivit surselor care îl văzuseră.

 

În cazul convorbirilor cu Putin, cel puțin o conversație a intrat în categoria celor foarte restricționte, potrivit unui fost membru al Administrației Trump. Nu se știe dacă a fost introdus în serverul înalt clasificat, dar se știe că acolo se mai aflau și alte convorbiri delicate pentru Președintele Trump. De altfel, în cazul convorbirilor cu Putin, Trump a fost întotdeauna extrem de dornic să păstreze secret conținutul acestor convorbiri. În cazul primei întâlniri din 2017, a preluat notele întâlnirii de la traducător. Au rămas doar acuzațiile că e prea familiar și deschis față de liderul rus, care l-a ajutat să fie ales prin inteferența în alegerile din 2016 și atacurile la Hillary Clinton și Comitetul Național Democrat.

 

De altfel, subiectul convorbirilor cu Președintele rus a apărut imediat după lansarea afacerii Ucraina. Președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a declarant că Rusia este băgată și în cazul acesta, al afacerii Trump-Ucraina-Biden, dar fără să facă alte precizări. E posibil ca datele să apară pe măsură ce investigațiile în acest caz curg. Apoi pe această temă, Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a declarat vineri că dialogul telefonic dintre preşedintele Donald Trump şi omologul său ucrainean Volodimir Zelenski a generat o controversă care a căpătat proporţii exagerate şi a negat, totodată, orice aluzie conform căreia Rusia s-ar fi aflat în spatele ei.

 

Purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a dclarat că "speră ca să nu fie deconspirate și convorbirile cu Președintele rus, pentru că nu mai e nevoie de o temă nouă de controverse în relațiile bilaterale, care sunt deja tulburate de numeroase probleme." Publicarea convorbirilor Trump-Zelensky sunt o afacere americană internă, dar e neuzual ca să fie date publicității asemenea convorbiri confidențiale între lideri. Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus a fost și mai acidă și sarcastică: "Așteptăm petrecerea să continue. Să publice transcripturile conversațiilor între aliații NATO. Ar fi util să publice și minutele întâlnirilor secrete de la CIA și FBI sau Pentagon".

 

Toate aceste reacții arată atât neplăcerea Rusiei pentru o asemenea turnură, dar și în legătură cu perspectiva ca discuțiile avute de Președintele rus cu Donald Trump să apară în public sau măcar să fie văzute de comisiile de specialitate ale Camerei. Aceste reacții fac să dobândească credibilitate scenariul potrivit căruia publicarea convorbirii telefonice Trump-Zelenski – considerată, în mod greșit de către președintele american drept benignă – ar fi destinată să acopere convorbiri cu relevanță și impact mult mai mare și mult mai incriminante, precum cele cu Președintele rus, Vladimir Putin. Iar în acest caz, tema ingerinței Rusiei în politica americană și decizia de vârf ar putea reveni în viitor.