Ceea ce era de așteptat s-a întâmplat: Președintele Camerei Reprezentanților, camera inferioară a Congresului American, Nancy Pelosi(democrat), a anunțat declanșarea formală a procedurii de acuzare și demitere a Președintelui american Donald Trump chiar marți, 17 septembrie, în ziua rostirii de către acesta a discursului său în fața Adunării Generale a ONU.

Nu este o surpriză, dar este un pas important pentru că este vorba despre a treia procedură de acest fel din istoria recentă, după ce Richard Nixon și-a dat demisia după cazul Watergate – spionarea cartierului general al democraților prin spargerea lui și extragerea de acte – atunci când a fost sigur că Republicanii nu-l susțin în Senat, iar Bill Clinton a fost achitat de către Senat, în cazul Monica Lewinsky.

 

Procedurile împotriva lui Donald Trump au început chiar în primele momente ale Președinției sale, vârful de lance fiind raportul Muller pentru coliziune a lui Trump și campaniei sale cu activitățile Rusiei de ingerință în alegerile prezidențiale din 2016, împotriva candidatului democrat Hillary Clinton. Dacă aceasta a fost o investigație juridică, un caz penal soldat cu un număr de condamnări, procesul nu a ajuns decât tangențial la președinte. Consilierul Robert Muller nu a avut acces decât în limita strictă a mandatului său la anumite acte și nu a reușit să-l interogheze pe Președinte, iar dosarele desprinse din investigație au ajuns în diferite curți și parchete. Pe de altă parte, raportul notează că Președintele nu este exonerat, doar că alte instrumente trebuie aplicate în cazul său cât beneficiază de privilegiile și imunitățile funcției.

 

Procesul a fost mutat în Congres, mai ales după alegerile de la jumătatea mandatului, când democrații au preluat majoritatea în Camera Reprezentanților, cu 235-198(mai există un republican trecut independent care susține acuzarea și demiterea lui Trump). În 6 comisii dintre cele mai importante ale Congresului continuă audierile și supervizarea activității executive în privința abuzului de putere și interferenței în anchete – cazul Comey -, a situației financiare și plății impozitelor de către Donald Trump, a ingerinței Rusiei în alegeri și, respectiv, colaborării cu membri ai familiei Trump, inclusiv cu Președintele. Între altele, Comisia Juridică, Comisia de Politică Externă – anchetează discuții tete a tete cu Putin fără translator sau luându-i-se translatorului notele – Comitetul de supraveghere a serviciilor secrete – de unde provin majoritatea informațiilor, dar care sunt nepublice – comitetul Financiar și așa mai departe.

 

De această dată, scandalul a fost declanșat în urma sesizării Inspectorului Direcției Naționale de Intelligence de către un ofițer de intelligence care a sesizat faptul că președintele Donald Trump a avut discuții repetate în Ucraina, inclusiv cu actualul președinte Vladimir Zelenski, cerându-i investigarea băietului contracandidatului său la Prezidențiale, Joe Biden, fostul vicepreședinte al SUA, pentru a-i oferi material compromițător în campanie. Avocatul său personal, Rudy Giuliani a fost la Kiev în același scop. La ultima convorbire, noul președinte ucrainean ar fi fost chiar condiționat cu blocarea pachetului de ajutor militar american către Kiev, lucru confirmat de mai multe surse guvernamentale americane.

 

Principalul mesaj al actualei proceduri de destituire / impeachment este aceea că în Statele Unite până și Președintele este tras la răspundere, și că nimeni nu e mai presus de lege. Este un răspuns dat tocmai lui Donald Trump care, într-unul dintre obișnuitele sale Twitt-uri a afirmat, în mod inexact, că, potrivit articolului 2 din Constituție, poate face ce vrea el. Ei bine, chiar dacă a acceptat să trimită către Congres, în ultimul moment, transcriptul ultimei sale convorbiri cu Președintele ucrainean Zelenski, procesul de destituire a fost declanșat.

 

Una dintre principalele probleme ale comisiilor de anchetă până la declanșarea procedurii de impeachment a fost folosirea de către Președinte a privilegiilor funcției. Președintele poate folosi privilegiul executiv și să blocheze audierea oricărui angajat al executivului, angajații președinției pot ignora citațiile Congresului, așa cum pot să nu trimită anumite documente solicitate pe motiv de clasificare sau că sunt relevante pentru securitatea națională. De această dată, în procedura de destituire, aceste privilegii dispar, și Președinția e așteptată să prezinte toate documentele necesare, în timp ce membrii administrației, în primul rând reprezentanții serviciilor de informații, vor prezenta – în ședințe deschise sau închise – toate datele solicitate.

 

Deja Nancy Pelosi a anunțat că toate anchetele din cele 6 comisii împotriva administrației Trump intră sub procesul de destituire și punere sub acuzație, dând atribute sporite și drepturi suplimentare comisiilor. De asemenea, comisiile vor aborda, de asemenea, ultima acuzație care a declanșat, de fapt, procesul. Din multiplele investigații va rezulta o listă de capete de acuzare împotria Președintelui care pot acoperi un spectru de la Înaltă Trădare, luare de mită, crime deosebit de grave și malversațiuni de impact național, cum precizează articolul constituțional. Dacă probează prin transcripturile discuțiilor cu Zelenski implicarea unui stat terț, Ucraina, pentru a furniza material compromițător în campanie, condiționat de ajutorul militar, acuzația este suficient de importantă pentru a crea consecințe juridice și după ce Donald Trump părăsește mandatul, chiar dacă nu e demis în actuala procedură.

 

De altfel, cel mai probabil, Senatul dominat de Republicani, care au o majoritate de 53-45, nu va vota niciodată cu o majoritate calificată de două treimi, 67 voturi, contra lui Trump, deci pentru demiterea sa. Deși există doi independenți în Senat care votează cu democrații, diferența de 20 de senatori ar putea fi obținută doar dacă documentele ieșite din Camera Reprezentanților și acuzațiile conving la nivel major Partidul Republican. Acesta este deja împărțit între susținătorii și criticii lui Donald Trump, chiar dacă, aparent, își mențin unitatea.

 

Pe de altă parte, admițând că Donald Trump și-ar da demisia sau că ar fi demis dar ar candida din nou și dacă ar fi reales, rezultatul arc rea un precedent și o situație complicată pentru Statele Unite. Puterea de care ar beneficia președintele în al doilea mandat ar fi enormă iar capacitatea de a-l controla sau îndigui prin justiție sau Congres ar scade substanțial. Am avea un mega-președinte care, pe baza votului obținut, ar fi dominant și ar putea într-adevăr să împingă America în direcția pe care și-o dorește, practice fără contra-greutate. Și așa procedura de destituire ratată poate genera un proces de acumulare a susținerii suplimentare a lui Donald Trump, care l-ar putea impinge la Președinție dincolo de evoluțiile interne și rezultatele activității și mandatului său. Donald Trump ar putea câștiga en fanfare al doilea mandat.