Prietenia dintre Israel și Federația Rusă a ajuns la un sfârșit, în ciuda mesajelor pompoase ale lui Putin cum că Israelul ar fi un stat rusofon, prin cei 2 milioane de foști cetățeni ai statelor post-sovietice emigrați în Țara Sfântă. Ultima întâlnire de la Soci în format trilateral Astana – Rusia-Turcia-Iran – a fost și momentul în care Rusia a fost capacitată de Iran, care asigură carnea de tun prin trupele Al Quds ale Gardienilor Revoluției Islamice și prin zecile de miliții șiite locale pregătite, să blocheze atacurile statului evreu în Siria. Ceea ce s-a și întâmplat, cu numeroase atacuri cu avioane și drone blocate și cu ridicarea interdicției de folosire a sistemelor antiaeriene S300 ale Armatei Siriene împotriva atacurilor Israelului.

Controversele între Iran și Rusia au atins punctul de fierbere și de ruptură, care au marcat și eșecul ultimei vizite de limitare a costurilor și a dezastrului la Soci, la 12 septembrie, o vizită care s-a vrut și cu conținut electoral. Că Benjamin Netanyahu nu a performat la nivelul așteptărilor în alegerile din 16 septembrie e un lucru evident, dar costurile nerealizării obiectivelor acestei vizite par mai importante chiar.

 

Controversele au pornit de la atacurile Israelului împotriva țintelor iraniene din Siria, permise până de curând pentru a evita transferul de capabilități militare ofensive – rachete sau drone cu rază medie de acțiune – de la Iran la Hezollahul libanez, transfer care amenință teritoriul israelian. Acum însă, Moscova a blocat nu mai puțin de 3 atacuri cunoscute în ultima lună – august-septembrie - fiind vorba despre atacuri asupra unor avanposturi siriene. Mai mult, Rusia lui Putin a amenințat că orice avion care va încerca aceste incursiuni se va confrunta cu avioanele de vânătoare rusești sau cu artileria antiaeriană alcătuită din capabilități S400.

 

În luna august, Moscova a oprit atacurile la Qasioun, unde sunt amplasate bateriile S300 livrate către Siria. La o săptămână, un atac la avanpostul Qunaitra și un altul la nord de Latakia au fost oprite de avioanele rusești. Aceste evoluții au determinat vizita lui Netanyahu, aflat la final de campanie electorală, pentru vizita rapidă în Rusia pentru a-l convinge pe Putin să se uită în altă direcție sau măcar pentru a limita nemulțumirea rușilor pentru aceste incursiuni.

 

În ciuda acestui demers de pace, care sublinia bunele relații Rusia-Israel și dădea și o oportunitate de fotografii cu Putin – pentru a dubla billboard-urile oficiale cu Donald Trump din întreg Israelul – a avut un alt deznodământ: potrivit surselor rusești anonime, Putin i-a comunicat lui Netanyahu că Rusia nu e dispusă să lase nici un atac care să producă ditrugeri la adresa armatei siriene sau a armelor pe care i le-a livrat – cu precădere sistemele S300. Putin s-ar fi plâns că operațiunile israeliene în Siria și Irak la adresa capabilităților iraniene de pe teren au dus la discuții aprinse cu Teheranul, în contextul cooperării pe teren, în Siria, a celor două state.

 

Rusia a blocat nu numai componenta atacurilor la armata siriană și armamentele sale, dar și atacurile la adresa milițiilor șiite pro-iraniene. Se mai vorbește despre blocarea atacurilor în zona aeroportului Damasc, acolo unde se află importante baze iraniene ale forței Al Quds, pentru că Rusia ar fi interesată de investiții și de redeschiderea traficului către Damasc fără a interveni asemenea momente de atac și turbulențe soldate cu închiderea spațiuluia erian în zonă. Pe de altă parte, ținta ar fi doar diminuarea activității israeliene, nicidecum încetarea ei deplină, pentru că armata israeliană e utilizată și de partea rusă în echilibrarea ambițiilor iraniene și ajustări de capabilități în Siria, Liban și Irak.

 

Pe de altă parte, există surse și experți militari care pun sub semnul întrebării situația, reclamând un joc direct deoarece avioanele ruse ar avea nevoie de mai mult timp să se ridice și să blocheze ceva, timp în care avioanele israeliene ar trebui să treacă liniștite și să încheie misiunea. În plus, ultimul eveniment de după alegeri, interceptarea la 19 septembrie a unei armade de drone și avioane israeliene de către măcar două avioane rusești și doborârea neconfirmată a unei drone pune sub semnul întrebării orice tip de înțelegere amiabilă sau joc, creând contextul complicat al unei nemulțumiri și confruntări reale și dincolo de cele convenite la Soci între Putin și Netanyahu. Ar fi vorba, cel mai probabil, de limitarea atacurilor la țintele convenite și evitarea unor alte ținte vizate de către Tel Aviv.

 

Poate mai preocupantă este, totuși apropierea tot mai puternică între Moscova și Teheran, care ar putea preocupa și mai mult Israelul. E adevărat că Moscova a dat asigurări că trupele iraniene vor rămâne la minimum 85 de km de frontierele israeliene, însă e binecunoscută tactica îmbrăcării uniformelor siriene de către trupele Al Quds și amplasarea unor baze de supraveghere cu tot arsenalul de drone chiar pe Dealul Elefantului Dormind, la un km de Înălțimile Golan, în partea siriană. Asta da, poate fi îngrijorător pentru Israel, mai ales că transferurile de arme și capabilități militare moderne sosesc în valuri aici.

 

Pe de altă parte, atacurile la grupările și milițiile șiite pro-iraniene și bazele iraniene continuă, de data aceasta folosindu-se avioanele stealth invizibile F35, poziția Moscovei fiind ignorată când există o țintă legitimă stabilită de către Armata israeliană. Personalul iranian și facilitățile militare iraniene sunt principala țintă. Chiar în ziua alegerilor generale, marți, 17 septembrie, au fost lovite poziții iraniene la frontiera irakiano-siriană lângă al-Qa’im și al-Bukamal. Presupusa bază iraniană secretă de aici a fost lovită și la 8 septembrie, atunci când au fost uciși mai mulți soldați, de această dată fiind vorba doar de ținte materiale și capabilități militare distruse de către IDF, forțele de apărare israeliene.

 

Nemulțumit de lipsa de reacție a anti-aerienei rue și acuzând chiar livrarea codurilor secrete ale bateriilor S300 și S400 care ar fi permis avioanelor F35 chiar survolarea zonelor din Iran, Teheranul a decis mutarea în Siria a unor sisteme antiaeriene defensive iraniene BAVAR-373 livrate formal către Armata Arabă Siriană, și care ar fi capabile să detecteze și ținte stealth, inclusiv avioanele de vânătoare israeliene F-35 de proveniență americană, ce ar putea fi identificate de la o distanță de 150-180 km. Într-un asemenea caz, escaladarea războiului secret iraniano-israelian din Siria e foarte probabilă.